Orizonturi pentru organizarea şi conducerea civilizaţiei europene şi româneşti

Ciclicitatea evenimentelor în istoria recentă determină percepții mai vizibile, conturate şi pregnante asupra contextului în care se derulează viața. Se întâlnesc noi presiuni asupra modului în care timpul şi spațiul se recombină în amprente ce afectează mulțumirea, automulțumirea, aspirațiile ori năzuințele referitoare la atingerea de noi orizonturi. În numele binelui global, al binelui colectivității ori al unei stări sociale atinse mulțumitoare, respectiv considerată obişnuit favorabilă, se acceptă convenționalismul austerității formale generale spre eficientizarea funcționării omului în societate. Acest fenomen se întâlneşte îndeosebi în Vestul dezvoltat, motivat întru salvarea conservatoare a avansului societal dorit, auto şi atotmulțumitor. Formal, este cedat comportamentul transformativ, respectiv este instaurată autarhia. Un anume egoism din egocentrismul comportamental al capitalismului atotputernic, chiar dacă în fapt competiția este ridicată la nivel de imperativ natural, pare a fi supus erodării, traversat de o nouă permisivitate conceptuală, în numele liniştii sociale restructurate, ajustate întru favorabilitate acceptată. Totuşi, oamenii vestului dezvoltat încet, încet cedează închistarea, se deschid în noi areale, cu gândul la ciclicitatea confirmată de istoria percepută. Ei consideră că revenirea la închiderea buclei conviețuirii favorabile generale ar aduce un plus societal general, ce trebuie să se regăsească neapărat în plusul social individual. Societățile dezvoltate sunt întotdeauna mândre ori au mândrie în privința civilizației lor. Un anumit nivel de „bine” atins în societatea vestică dezvoltată induce în rândul oamenilor săi încredere şi optimism. Orice confirmare evolutivă pragmatică îmbogățeşte confirmarea axiologică generală, aferentă avansului social de ansamblu, asumat drept favorabil.  De exemplu, existența de blocuri geopolitice a oferit întotdeauna Vestului dezvoltat oportunitatea comparaţiilor şi motivaţia elaborărilor strategice pentru aliniamente comportamentale care, până la urmă, au determinat realizări excepționale în domeniile economic, ştiințific, militar, politic, cultural şi în sfera relațiilor şi stărilor sociale.  Richard Kock şi Cris Smith (2006)  arată că  în spațiul occidental „acum este stopată încrederea în ideile care au animat generații după generații preocuparea pentru îmbunătățirea lumii”. În ultimul deceniu al secolului trecut, vesticii erau optimişti şi încrezători, mândri de nivelul atins de civilizația lor. De altfel, pragmatismul şi atractivitatea lumii vestice dezvoltate au fost sute de ani susținute de idei devenite fundamentale şi eficiente în operaționalizarea productiv‐economică, politică şi socială, considerată mulțumitoare pentru oameni. Acum însă, se pot sesiza afectări ale ideilor călăuzitoare, în situația în care rolul lor tradiționalizat tinde să devină generic, fără forță suficientă de atracție ori fără potențial catalitic de sedimentare a faptelor şi acțiunilor performante, intrate până la urmă în obişnuință. Câteva aserțiuni în această privință contribuie la exprimarea noilor stări şi tendințe evolutive în arealul supus discuției. Este vizibilă însă criza organizării şi conducerii întru „binele general“.

● Despre creşterea economică. Dacă mai bine de un mileniu arealul societal vestic a înregistrat progres economic integrat de netăgăduit, în ultimii 200 de ani, intensitatea productiv‐economică a atins parametrii extensivi şi calitativi de neimaginat, ceea ce, în contextul creşterii consumului, determină efecte asupra mediului înconjurător. Se asistă la o tulburare generală conceptuală şi fizică a mediului pe termen scurt, cu toate că pe termen mediu şi lung alinierea la convenționalitatea pozitivă, obiectivă este favorabilă. După căderea Cortinei de Fier, piețele de consum s‐au lărgit. Cu această ocazie se remarcă intensități adiționale în fluxurile productiv-economice vestice. Occidentalii încep să se obişnuiască cu provocările noii economii deschise, acceptând afectarea siguranței liniarității progresului lor economic tradițional. Organizarea şi conducerea sunt, în consecință, afectate. Totuşi, planeta nu poate suporta în continuare tendințele de deranjare a mediului atât timp cât foametea, lupta pentru subzistență, bolile ş.a. determină situații de tip „reacții” productiv‐economice mai intense, care, în ultimele două‐trei decade, au multiplicat de zeci de ori efectele degradante asupra mediului. De dragul binelui global, vesticii par să nu fie dispuşi la un angajament nou, tulburător şi condițional de transformare cu elemente de restrictivitate şi austeritate în planul vieții colectivităților lor sau în plan individual. Capitalul şi ierarhiile încep să nu mai reprezinte fundamentul obiectiv al structurării comportamentului şi nivelului de trai. Acum cunoaşterea, imaginația liberă dată de desființarea zidurilor între blocurile geostrategice, precum şi inteligența comportamentală pragmatică, în fapt, contribuie în rândul tuturor „la personalizarea economiilor”. Vesticii sunt acum dispuşi să‐şi repersonalizeze economiile. Însă resursele finite la care au acces tot mai restrâns entitățile lor dezideologizate, prin suficiența lor perturbă consumul vestic „liniştit” şi exponențial crescător de veacuri. Statisticile esențializate arată că  în secolul XX economia SUA a crescut de peste 20 de ori, însă consumul unitar material fizic de resurse, în termeni agregați, a rămas acelaşi. Ca atare, se produc şi se consumă „alte produse”, precum cunoştinţe, know-how, software ş.a. De aceea, economiile vestice nu mai pot evolua în liniştea strategică obişnuită de dinainte de anul 1990. Acum, orizonturile mai largi pot fi caracterizate de necuprindere convențională sau insuficiență operațională. Vesticii, în jurul anilor 1990  aveau nevoie intrinsecă de orizonturi mai largi. Astăzi însă, ideea „liniştii” acționale este deja erodată.

● Aprecieri privind ştiinţa. Tentativele de înțelegere a ceea ce se petrece în proximitățile articulate ale geopoliticii şi raportarea nedescifrării sensurilor complexe de avans către „noua economie” sunt însoțite de „pierderea încrederii în ştiință”. Superstițiile, imposibilitatea scrutării universului, incertitudinea, întâmplările nu se dovedesc a fi separate de ceea ce înseamnă cerința de „investigare eficientă întru adevăr”. Între raționalitate şi ştiință se disting intervale în creştere, de depărtare, manifestarea necunoaşterii în condițiile în care „cele mai bune forme de civilizație” nu sunt regăsite sau asumate în ierarhii convențional acceptate sau generalizate. Vesticii îşi asumă preempțiunea asupra ştiinței cu o condiționalitate de tip supremativ şi o posesie a cunoaşterii venită însă din vremurile cele mai îndepărtate. Astăzi, un anume utilitarism subordonat satisfacerii cerințelor de viețuire generală, sub dominația tehnologiilor, înlocuieşte capacitatea de străpungere inovativă în domenii radicale ale vieții societale, precum medicina, mediul înconjurător, genetica ş.a.

● Aprecieri privind creştinismul. Acesta reprezintă valoarea seculară a Vestului dezvoltat. În prezent însă, creştinismul este puternic divizat. Din cauza evoluției necontrolate a omenirii, demnitatea individuală umană şi responsabilitatea organizată şi condusă a conştiinței sunt puternic diversificate, afectate.

● Aprecieri privind liberalismul. O astfel de tendință modică se află într‐un vizibil declin. Neoconservatorismul managerial influențează palierele importante ale vieții societale. Dacă sute de ani liberalismul a contribuit la relativizarea relațiilor umane şi economice, în sensul promovării manageriale a deschiderilor, în prezent responsabilitatea individuală este reînregimentată în „ultraliberalismul” similar cu centralismul personalizat.

● Despre individualism. Întotdeauna societatea vestică s‐a bazat pe potențialul uman individual. Acestuia i s‐a asociat un management specific. Acum, individualismul a avansat spre standarde mai rafinate, mult mai înalte, în care comportamentul personal este afectat de aspirația generală de acaparare a puterii. Liderii din colectivitățile specifice top‐managementului important al lumii ies din sfera responsabilizării lor individuale.

● Aprecieri privind optimismul. Individul şi civilizația, ca un tot, îşi bazează succesele pe optimism. Natura umană comportamentală a fost afectată la capitolul „optimism” de deciziile unor şefi de state care au indus, prin managementul lor ofensiv, viziuni catastrofice în structurile societale, marcate acum de pesimism contextual. 

Iată doar câteva elemente de natură contextuală şi acțională care, în lumea vestică, sunt sesizate ca fiind afectate, unele deja erodate sub incidența unui management nereformat. Indiferența, neadevărurile cinice, agresiunea, neoconservatorismul şi ultraliberalismul estompează formalizarea şi funcționarea acelei „societăți a indivizilor” atât de obişnuite şi acceptate de secole în lumea vestică, cvasipermanent considerată dezvoltată. „Vestul” ca etalon, respectiv „managementul modern” se află în mişcare, în repliere, în regăsire. Apreciem că, în fapt, civilizația are nevoie de noi drumuri şi noi orizonturi altfel organizate şi conduse, dintr‐o altă perspectivă.

          Copyright ©  Ioan V.  Gâf-Deac