Pericolul pierderii electoratului
rezultă din deteriorarea mediului politic şi economic aferent partidului aflat
la putere.
Neglijarea acestui aspect, convenţional negativ pentru
unii în România, conduce la subminarea puterii şi implicit a poziţiilor ocupate
de cei ce organizează şi conduc societatea într-un interval electoral de patru
ani.
Aspectele necorespunzătoare se datorează situaţiilor provenite din:
a) interiorul puterii (din interiorul partidului/ partidelor aflat/ aflate la putere);
b) exteriorul
partidului/ partidelor de
guvernământ.
Ne putem imagina că există: 1) politica internă a unei ţări şi 2) politica externă a ţării respective (a României). Este vizibil faptul
că actualmente (2012) efortul principal depus de societate este în plan intern (spre rezultate convenţional
bune, proiectate, acceptate şi asumate)
în timp ce politica externă este o continuare, o reflexie a celei din
interiorul ţării.
Cât de sănătoasă, riguroasă şi eficientă este politica
din interiorul partidului, prin extensie, pe atât de eficientă şi puternică poate
fi politica din exterior, vacuumată în
mediul general al societăţii româneşti.
Polarizarea colectivă în privinţa creşterii calitative
şi a eficienţei partidului din interior devine esenţială, când au mai rămas un
număr de ani până la încheierea ciclului
electoral.
Imaginea şi comunicarea sunt două instrumente
esenţiale de lucru în contextul revigorării stării interne a partidului.
Dacă electoratul abandonează partidul de guvernământ,
acest lucru nu se întâmplă din cauza eşecurilor conducătorilor, ci urmare a
exercitării solitare în teritoriu a angajamentului politic fără imagine şi fără
comunicare corespunzătoare.
În interiorul grupurilor de partid din teritoriu
(judeţe, provincii) se asistă în numeroase cazuri la o escaladă a
angajamentului celor din partidul de guvernământ prin decizii extreme.
Actele decizionale personale sau de grup (în
localităţi, municipii, judeţe) sunt înfăşurate în “imagini” acoperitoare şi “comunicare”
slabă (tăcere, lipsă de reacţie). Situaţia de mai sus este în favoarea
competitorilor politici.
Este necesară o nouă atitudine peste acţiunile
programatice, în care “imaginea” şi “comunicarea” să fie considerate şi folosite
la adevărata lor potenţialitate.
Exercitarea
solitară a puterii nu este întotdeauna calea optimă spre succes.
Decizia unică dezechilibrează dispozitivele puterii. În
schimb, exercitarea individuală şi
responsabilă a puterii poate conduce,
prin compunere, la un vector rezultant personalizat la nivel de grup.
Este timpul renaşterii rapide a “imaginii” şi
“comunicării”, care să fie puse în mişcare, să fie folosite ofensiv, într-o
nouă polarizare colectivă în interiorul fiecărui partid. Deciziile anterioare
trebuie justificate prin noi decizii, actele anterioare prin noi acte.
II.
Tehnici adecvate momentului pentru dinamizarea comunicării şi
promovarea imaginilor pozitive
1.
Capacitatea de a emite decizii adevărate. Decizia politică la nivel de judeţe şi localităţi nu este
privilegiată. Un manager politic din teritoriu ar trebui să renunţe să se
acopere cu linii şi consecinţe decizionale de
la centru (respectiv, să renunţe la a justifica unele decizii numai
prin sintagma: “aşa ni se spune de la
centru”). Agăţându-se însă numai de hotărârile (deciziile) lor, oamenii
politici din teritoriu pot pierde orice control asupra evenimentelor.
Sentimentul de libertate decizională politică în
teritoriu îmbată şi taie respiraţia.
Adesea conducătorii partidului la nivel de judeţe ştiu
care sunt deciziile adevărate. Este timpul angajamentului frontal, direct şi
intensiv pentru luarea deciziilor adevărate, consistente în viaţa politică şi
social-economică a judeţelor şi localităţilor.
2.
Viziunea sistemică asupra muncii de partid în etapa actuală
Există muncă de partid.
Judeţul sau localitatea reprezintă
un sistem (S).
(i) Actualmente, trebuie inventariate intrările:
-
care sunt imaginile proaste (necorespunzătoare) la
nivel de judeţ (se poate întocmi o
listă, ierarhizând imaginile negative ca pondere şi influenţă);
-
care sunt situaţiile economice proaste
(necorespunzătoare) la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând
situaţiile economice negative ca pondere şi influenţă);
-
care sunt situaţiile sociale proaste
(necorespunzătoare) la nivel de judeţ, localităţi (se poate întocmi o listă
ierarhizând situaţiile sociale negative ca pondere şi influenţă).
Listele pot fi întocmite la nivel de judeţ, municipii
şi localităţi.
Preşedintele/ responsabilul
organizaţiei de partid poate avea agenda cu listele respective şi va exercita
managementul (organizarea şi conducerea) prin excepţii.
Fără îndoială, că acest inventar al situaţiilor şi
lucrurilor proaste (necorespunzătoare) este hotărâtor ca instrumentar în lupta
pentru a elimina amăgirea, respectiv auto-amăgirea, ori raportarea
triumfalistă, formală a unor elemente de atmosferă politică şi social-economică
la standarde false în teritoriu.
Aceste liste se întocmesc şi se actualizează lunar. Ele
se centralizează la nivel de partid pe întreaga ţară.
Evaluatorii situaţiilor din teritoriu (Departamentele
centrale de specialitate ale partidului) vor cunoaşte detalii şi vor
sistematiza strările de lucru necorespunzătoare, periculoase pentru formaţiunea
aflată la putere.
A cunoaşte realitatea este mai eficient şi preferabil
decât a nu cunoaşte realitatea (evitarea cunoaşterii, auto-manipularea,
amăgirea ş.a. conduc formaţiunea politică pe un teren operaţional instabil).
Trebuie eliminată teama că inventariind disfuncţiile se oferă competitorului politic
motive de atac. Dimpotrivă, inventarul disfuncţiilor reprezintă tabloul în care
se înscriu rezultatele fiecărui moment cu soluţii, care constituie motive de
mândrie (realizări).
Desconspirarea realităţii place poporului
(electoratului). Electoratul este dezarmat cu ajutorul adevărului.
Tragedia cea mare pentru o formaţiune aflată la putere
este descoperirea de către popor a realităţii, pe care partidul respectiv de
guvernământ nu a fost capabil să o desconspire (să o înfăţişeze).
Desconspirarea realităţii este o sursă modernă de
capital electoral.
Frecvent, în mod paradoxal, suntem interesaţi ca
realitatea să înfăţişeze situaţii la standarde cât mai necorespunzătoare
(scăzute), caz în care, de pe “fundul bazinului”, partidul de guvernământ realizând
“ridicarea în picioare” sugerează creştere.
“Ridicarea în picioare” este în România sursă de capital electoral mai consistentă decât “creşterea”.
(ii) Procesările
politice, reprezintă luarea
deciziilor la nivel teritorial în sistemul (S) (judeţ, municipiu, localitate
ş.a.). Zilnic, la nivel teritorial este necesară completarea unei liste-inventar cu principalele decizii luate în contextul căutării soluţiilor pentru
disfuncţii. Fiecare decizie este însoţită de nominalizarea răspunderii
(responsabilităţii) implementării.
(iii) Inventarierea ieşirilor (rezultatelor)
Se constată că în numeroase cazuri se obţin rezultate
convenţional pozitive, însă acestea nu sunt inventariate. Rezultatele
neinventariate şi mai ales neînfăţişate (nepromovate) în timp real îşi pierd
valoarea şi, ca atare, adevărata muncă şi adevăratul efort depus nu mai pot fi
apreciate corespunzător. Este necesară întocmirea unei liste-inventar a
rezultatelor, care săptămânal (lunar) sunt raportate la centru.
(iiii) Aplicarea corecţiilor.
Atunci când rezultatele nu sunt cele aşteptate se recurge la corecţii. Acestea sunt aplicate fie a) intrărilor, fie b) în sistemul (S) al procesărilor politice.
Activităţile corective trebuie să fie continue. Ele nu
trebuie neapărat să fie raportate la centru. În fond, corecţiile reprezintă
munca de bază, esenţială în teritoriu şi este alocată pe cât posibil, ca
răspundere spre execuţie tuturor membrilor de partid.
Aşadar, concluziv, sunt necesare:
-
liste-inventar cu
imagini, situaţii (economice şi sociale) negative;
-
liste-inventar cu
imagini, situaţii (economice şi sociale) pozitive.
Ele trebuie informatizate (culegere, prelucrare,
transmitere şi stocare electronică) între localităţi, municipii, judeţe şi
centru.
Operaţionalizarea conţinutului listelor de mai sus
înseamnă imagine.
Fără-ndoială, cea de-a doua categorie de liste (cea a
realizărilor) trebuie mediatizată în conţinut. Mediatizarea înseamnă comunicare.
Evenimentele politice, economice şi sociale
personalizate sunt astfel controlate, generând (inspirând) în rândul
electoratului sentimentul de stăpânire, siguranţă acţională, pentru împlinirea
aspiraţiilor odată cu votul ce a instalat partidul la
guvernare.
III. Etape de
implementare
1.
Formalizarea modelului
de:
-
liste de situaţii,
evenimente ş.a.;
-
fel de comunicare
(electronică).
2.
Stabilirea persoanelor
şi grupurilor de lucru la nivel de localitate, municipiu, judeţ, centru.
3.
Stabilirea
periodicităţii raportărilor.
4.
Prelucrarea datelor la
centru. Măsuri de mediatizare a rezultatelor.
5.
Cuantificarea
imaginilor pozitive şi promovarea lor accentuată.
6.
Instruirea personalului
implicat în activităţile de mai sus, cu accent pe modificarea atitudinii şi a
procedeelor de conversie a evenimentelor spre modele convenţional aşteptate
(convenabile).
IV. Nevoia de extensie a modelului comportamental european in
privinţa proiectării şi aplicării
bugetului naţional cu efecte în plan electoral
În decembrie 2012, în România, în campania
electorală lupta între cei care urmăresc
accederea la putere se duce în regim comportamental “haiducesc”, totul fiind
bazat pe promisiuni de acaparare a feliilor de resurse
din viitorul buget al ţării.
Ce se întâmplă în Uniunea
Europeană (areal în care se regăseşte
organic şi România) şi ce se întâmplă în România?
-
Există
un Parlament al UE la Strassbourg/ Există un Parlament al României la
Bucureşti;
-
Există
un Comisar pentru Programe financiare şi
Buget ale UE/ Există un ministru
al finanţelor al României;
-
Există
o Bancă
a UE/ Există Banca Naţională a
României;
-
Există
un Preşedinte al UE /Există un Preşedinte al României;
-
Există
un Preşedinte al Comisiei Europene (Comisia europeană ca organ
executiv al Uniunii Europene funcționează ca un cabinet de guvern,
format din 27 de membri cunoscuți drept „comisari”) / Există un Prim Ministru al României;
-
Există
un Buget al Uniunii Europene / Există un Buget al României;
-
Există
un sistem de colectare a taxelor (contribuţiilor) pentru constituirea Bugetului
UE/ Există un un sistem de colectare a taxelor (contribuţiilor) pentru
constituirea
Bugetului României;
-
Există
un Plan-viziune de dezvoltare a UE/ Nu există un adevărat ori consistent-
vizibil...distinct...clar...limpede.. Plan-viziune de dezvoltare a
României;
-
Există
Uniunea Europeană în componenţa căreia se regăsesc ţări/ Există România în
componenţa căreia se regăsesc judeţe;
-
Există
în fiecare ţară membră a UE un Prim Ministru/ Există în fiecare judeţ din
România un Prefect -, Preşedinte de Consiliu Judeţean;
-
Există
distribuirea pe capitole a resurselor
financiare (fonduri structurale, de coeziune, alocaţii etc.) la nivel de UE/ Există distribuirea pe capitole a resurselor financiare la nivelul României.
Diferenţa esenţială, hotărâtoare,
de neînţeles absolut între România şi UE este următoarea:
-
oficialii
europeni prevăd, acordă şi distribuie
resurse către România strict bazat pe
Proiecte (ce se doreşte să se cheltuiască, deci cum vor fi folosiţi strict
banii europeni?) (De aceea apare nervozitatea
specific românească faţă de ...controlul european, clamat drep ingerinţă..)
-
oficialii
de la Bucureşti prevăd, acordă şi
distribuie resursele Bugetului naţional către România/ către judeţe preponderent bazat pe relaţii personale, subiectivism, sfere de
interese. Nici vorbă să se solicite cuiva Proiecte. Sunt suficiente doar enunţurile
de titluri de proiecte (unele ...halucinante ca scop si finalitate).
Nu este de mirare comportamentul “haiducesc” al candidaţilor- parlamentarilor,
a celor de la putere-din opozitie care luptă pe viaţă şi moarte spre a rupe
orice şi oricât din Bugetul public naţional spre a consuma prin prădare şi risipire
haotică resursele ţării.
Să
nu avem nici o speranţă în privinţa “de-haiducizării” imaginii
şi comunicării politice în câmpul
electoral.
Avansul
ţării este poticnit, şchiop, cu încetinitorul.
Europa
priveşte zâmbind amar către România: acesta este felul vostru de a fi, nu aveţi
capacitatea de a vorbi cu voi înşivă şi
între voi, nu aveţi potenţial de regăsire, vă cheltuiţi energia fibrei
naţionale pe inutilităţi. Doriţi cumva
ajutor?...
Copyright © Ioan V. Gâf-Deac
