Admiraţii comune

         Deplin senin, imperială imagine, reală retragere, stemă de trup de poezie cu ştiinţă primejdioasă,  

sunt  toate aprinse când stelele dau bună înnoptare sinelui din soartă.

Pe propriile urme de paşi zămisleşte împrejurarea lumină.

Otrăvuri regeşti sunt porunci către identice universuri.

Despre cuvinte şi lucruri se pot desprinde lumeşti trebuinţe; prin uşi multiple cu înlocuitoare slujbă închipuită curg ziceri de litere.

Reliefuri vin în netede vieţi, comune admiraţii în patimi se topesc.

Proporţii uriaşe de sfinte îndrăgostiri se duc în legături nevăzute, când preţuiesc asupră-mi dreptul de aer dintre ieri şi astăzi, dintre primejdii şi flori prizoniere.

Se îngustează timpul, spaţiile-s largi, de nicăieri cetăţi apar în subpământene fluvii de litere grele.

Sub semne de ceasornic,

se mai reduc războaiele

dintre sunete,

depărtările se reşterg,

mişcări de astre se 

trag de pretutindeni,

de niciunde.

Un clocot are încremenirea şi unsprezece primăveri sunt zdrenţuite în glod contrar.

În ele alunecă sufletul imaginii, îndoielnice cercetări în cristale aglomerează mari mlaştini cu foi de flori otrăvite.

Idee uimită  în mare vis se  pierde, obiecte din freamăt  în preajmă cu jumătăţi de generaţii se-ntrec în chipuri curbe.

Brăzdate spirite pe nestinse câmpii fluide adjective măsoară în linişte nemişcarea.

Poate un strat de linie devine substrat de cerb bolnav; gând în frâu întoarcere în opac univers se face.

Întoarce unelte spre folosinţa lor, interioare devin oglinzi supunere slujirii întru vremelnică limpezime.

Doare albastru sânge din foc, lacomă culoare în contur bătut se pune în flacăra vie.

Durere în vorbe se spune; nu are vină  focul asupra cuvântului strâmb, nu are sămânţa putere de miez pentru noi naşteri.

Îngheţ timpuriu în muguri de contur am iar din ziua de lemn, iar răsuflarea opacă a înălţimii surprinde întoarcerea în timp.

Aprobări iluzorii curg printre brazii albi ai prăpastiei din centru, în corpul gol al stelei, când seva cântăreşte materia şi totul opus se-arată celui care se pierde în faţa cuvântului.

Fapte stăvilite se pun în prealabil adevăr de bărăgan înstrăinat în vulpi de opal.

A te preface este dorinţă, a înmulţi himerele este izvor din distanţă sau lucru scăpat în trăinicie.

Scut spiritului devine necuprinderea, rătăcitor poem din caisul încercat de încercări, prin străină ţărână crestând o fibră de vers.

Forma se dizolvă iar, se-nfăptuiesc de la sine săvârşite substanţe.

Poemul acela invizibil are viaţă de smarald, un cumpănit abis, o nesfârşită închisă  cursă.

Nestăvilite repetări devin în reveniri, a şaptea natură se vede pentru părtaş de bine.

Nu vând nădejdea poetică, nu ating universala ordine şi nici oprelişti nu pun iubirii din alchimie.

                        (Din volumul Măsurarea imaginii, 201..)

                       Copyright ©  Ioan V.  Gâf-Deac 

De-haiducizarea imaginii şi comunicării politice în câmpul electoral

 I.    Nevoia de a renaşte “imaginea” şi “comunicarea”

              Pericolul pierderii electoratului rezultă din deteriorarea mediului politic şi economic aferent partidului aflat la putere.

              Neglijarea acestui aspect, convenţional negativ pentru unii în România, conduce la subminarea puterii şi implicit a poziţiilor ocupate de cei ce organizează şi conduc societatea într-un interval electoral de patru ani.

              Aspectele necorespunzătoare se datorează situaţiilor provenite din:

              a) interiorul puterii (din interiorul partidului/ partidelor aflat/ aflate  la putere);

              b) exteriorul partidului/ partidelor de guvernământ.

              Ne putem imagina că există: 1) politica internă a unei ţări şi 2) politica externă a ţării respective (a României). Este vizibil faptul că actualmente (2012) efortul principal depus de societate este în plan intern (spre rezultate convenţional bune, proiectate, acceptate  şi asumate) în timp ce politica externă este o continuare, o reflexie a celei din interiorul ţării.

              Cât de sănătoasă, riguroasă şi eficientă este politica din interiorul partidului, prin extensie, pe atât de eficientă şi puternică poate fi politica din exterior,  vacuumată în mediul general al societăţii româneşti.

              Polarizarea colectivă în privinţa creşterii calitative şi a eficienţei partidului din interior devine esenţială, când au mai rămas un număr de  ani până la încheierea ciclului electoral.

              Imaginea şi comunicarea sunt două instrumente esenţiale de lucru în contextul revigorării stării interne a partidului.

              Dacă electoratul abandonează partidul de guvernământ, acest lucru nu se întâmplă din cauza eşecurilor conducătorilor, ci urmare a exercitării solitare în teritoriu a angajamentului politic fără imagine şi fără comunicare corespunzătoare.

              În interiorul grupurilor de partid din teritoriu (judeţe, provincii) se asistă în numeroase cazuri la o escaladă a angajamentului celor din partidul de guvernământ prin decizii extreme.

              Actele decizionale personale sau de grup (în localităţi, municipii, judeţe) sunt înfăşurate în “imagini” acoperitoare şi “comunicare” slabă (tăcere, lipsă de reacţie). Situaţia de mai sus este în favoarea competitorilor politici.

              Este necesară o nouă atitudine peste acţiunile programatice, în care “imaginea” şi “comunicarea” să fie considerate şi folosite la adevărata lor potenţialitate.

              Exercitarea solitară a puterii nu este întotdeauna calea optimă spre succes.

              Decizia unică dezechilibrează dispozitivele puterii. În schimb, exercitarea individuală şi responsabilă a puterii  poate conduce, prin compunere, la un vector rezultant personalizat la nivel de grup.

              Este timpul renaşterii rapide a “imaginii” şi “comunicării”, care să fie puse în mişcare, să fie folosite ofensiv, într-o nouă polarizare colectivă în interiorul fiecărui partid. Deciziile anterioare trebuie justificate prin noi decizii, actele anterioare prin noi acte.

II. Tehnici adecvate momentului pentru dinamizarea comunicării şi promovarea imaginilor pozitive

              1. Capacitatea de a emite decizii adevărate. Decizia politică la nivel de judeţe şi localităţi nu este privilegiată. Un manager politic din teritoriu ar trebui să renunţe să se acopere cu linii şi consecinţe decizionale de la centru (respectiv, să  renunţe la a  justifica unele decizii numai prin sintagma: “aşa ni se spune de la centru”). Agăţându-se însă numai de hotărârile (deciziile) lor, oamenii politici din teritoriu pot pierde orice control asupra evenimentelor.

              Sentimentul de libertate decizională politică în teritoriu îmbată şi taie respiraţia.

              Adesea conducătorii partidului la nivel de judeţe ştiu care sunt deciziile adevărate. Este timpul angajamentului frontal, direct şi intensiv pentru luarea deciziilor adevărate, consistente în viaţa politică şi social-economică a judeţelor şi localităţilor.

              2. Viziunea sistemică asupra muncii de partid în etapa actuală

              Există muncă de partid.          

              Judeţul sau localitatea reprezintă un sistem (S).

              (i) Actualmente, trebuie inventariate intrările:

-          care sunt imaginile proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ (se poate  întocmi o listă, ierarhizând imaginile negative ca pondere şi influenţă);

-          care sunt situaţiile economice proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând situaţiile economice negative ca pondere şi influenţă);

-          care sunt situaţiile sociale proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ, localităţi (se poate întocmi o listă ierarhizând situaţiile sociale negative ca pondere şi influenţă).

              Listele pot fi întocmite la nivel de judeţ, municipii şi localităţi.

              Preşedintele/ responsabilul organizaţiei de partid poate avea agenda cu listele respective şi va exercita managementul (organizarea şi conducerea) prin excepţii.

              Fără îndoială, că acest inventar al situaţiilor şi lucrurilor proaste (necorespunzătoare) este hotărâtor ca instrumentar în lupta pentru a elimina amăgirea, respectiv auto-amăgirea, ori raportarea triumfalistă, formală a unor elemente de atmosferă politică şi social-economică la standarde false în teritoriu.

              Aceste liste se întocmesc şi se actualizează lunar. Ele se centralizează la nivel de partid pe întreaga ţară.

              Evaluatorii situaţiilor din teritoriu (Departamentele centrale de specialitate ale partidului) vor cunoaşte detalii şi vor sistematiza strările de lucru necorespunzătoare, periculoase pentru formaţiunea aflată la putere.

              A cunoaşte realitatea este mai eficient şi preferabil decât a nu cunoaşte realitatea (evitarea cunoaşterii, auto-manipularea, amăgirea ş.a. conduc formaţiunea politică pe un teren operaţional instabil).       Trebuie eliminată teama că inventariind disfuncţiile se oferă competitorului politic motive de atac. Dimpotrivă, inventarul disfuncţiilor reprezintă tabloul în care se înscriu rezultatele fiecărui moment cu soluţii, care constituie motive de mândrie (realizări).

              Desconspirarea realităţii place poporului (electoratului). Electoratul este dezarmat cu ajutorul adevărului.

              Tragedia cea mare pentru o formaţiune aflată la putere este descoperirea de către popor a realităţii, pe care partidul respectiv de guvernământ nu a fost capabil să o desconspire (să o înfăţişeze).

              Desconspirarea realităţii este o sursă modernă de capital electoral.

              Frecvent, în mod paradoxal, suntem interesaţi ca realitatea să înfăţişeze situaţii la standarde cât mai necorespunzătoare (scăzute), caz în care, de pe “fundul bazinului”, partidul de guvernământ realizând “ridicarea în picioare” sugerează creştere.

              “Ridicarea în picioare” este în România sursă de capital electoral mai consistentă decât “creşterea”.

              (ii) Procesările politice, reprezintă luarea deciziilor la nivel teritorial în sistemul (S) (judeţ, municipiu, localitate ş.a.). Zilnic, la nivel teritorial este necesară completarea unei liste-inventar cu principalele decizii luate în contextul căutării soluţiilor pentru disfuncţii. Fiecare decizie este însoţită de nominalizarea răspunderii (responsabilităţii) implementării.

              (iii) Inventarierea ieşirilor (rezultatelor)

              Se constată că în numeroase cazuri se obţin rezultate convenţional pozitive, însă acestea nu sunt inventariate. Rezultatele neinventariate şi mai ales neînfăţişate (nepromovate) în timp real îşi pierd valoarea şi, ca atare, adevărata muncă şi adevăratul efort depus nu mai pot fi apreciate corespunzător. Este necesară întocmirea unei liste-inventar a rezultatelor, care săptămânal (lunar) sunt raportate la centru.

              (iiii) Aplicarea corecţiilor. Atunci când rezultatele nu sunt cele aşteptate se recurge la  corecţii. Acestea sunt aplicate fie a) intrărilor, fie b) în sistemul (S) al procesărilor politice.

              Activităţile corective trebuie să fie continue. Ele nu trebuie neapărat să fie raportate la centru. În fond, corecţiile reprezintă munca de bază, esenţială în teritoriu şi este alocată pe cât posibil, ca răspundere spre execuţie tuturor membrilor de partid.

              Aşadar, concluziv, sunt necesare:

-          liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) negative;

-          liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) pozitive.

              Ele trebuie informatizate (culegere, prelucrare, transmitere şi stocare electronică) între localităţi, municipii, judeţe şi centru.

              Operaţionalizarea conţinutului listelor de mai sus înseamnă imagine.

              Fără-ndoială, cea de-a doua categorie de liste (cea a realizărilor) trebuie mediatizată în conţinut. Mediatizarea înseamnă comunicare.

              Evenimentele politice, economice şi sociale personalizate sunt astfel controlate, generând (inspirând) în rândul electoratului sentimentul de stăpânire, siguranţă acţională, pentru împlinirea aspiraţiilor odată cu votul ce a instalat partidul la guvernare.

III. Etape de implementare

1.      Formalizarea modelului de:

-          liste de situaţii, evenimente ş.a.;

-          fel de comunicare (electronică).

2.      Stabilirea persoanelor şi grupurilor de lucru la nivel de localitate, municipiu, judeţ, centru.

3.      Stabilirea periodicităţii raportărilor.

4.      Prelucrarea datelor la centru. Măsuri de mediatizare a rezultatelor.

5.      Cuantificarea imaginilor pozitive şi promovarea lor accentuată.

6.      Instruirea personalului implicat în activităţile de mai sus, cu accent pe modificarea atitudinii şi a procedeelor de conversie a evenimentelor spre modele convenţional aşteptate (convenabile).

IV. Nevoia de extensie a modelului comportamental european in privinţa  proiectării şi aplicării bugetului naţional cu efecte în plan electoral

              În decembrie 2012, în România, în campania electorală  lupta între cei care urmăresc accederea la putere se duce în regim comportamental “haiducesc”, totul fiind bazat pe  promisiuni de acaparare a feliilor de resurse din viitorul buget  al ţării.

              Ce se întâmplă în Uniunea Europeană (areal în care se regăseşte  organic şi România) şi ce se întâmplă în România?

-          Există un Parlament al UE la Strassbourg/ Există un  Parlament al României  la  

Bucureşti;

-          Există un Comisar pentru Programe financiare şi  Buget ale UE/ Există un ministru

al finanţelor al României;

-          Există o  Bancă  a UE/ Există Banca Naţională  a României;

-          Există un Preşedinte  al UE  /Există un Preşedinte al României;

-          Există un Preşedinte al Comisiei Europene (Comisia europeană ca organ executiv al Uniunii Europene  funcționează ca un cabinet de guvern, format din 27 de membri cunoscuți  drept „comisari”) / Există un Prim Ministru al României;

-          Există un Buget al Uniunii Europene / Există un Buget al României;

-          Există un sistem de colectare a taxelor (contribuţiilor) pentru constituirea  Bugetului  

UE/ Există un un sistem de colectare a taxelor (contribuţiilor) pentru constituirea 

Bugetului României;

-          Există un Plan-viziune de dezvoltare a UE/ Nu există un adevărat ori consistent-  

vizibil...distinct...clar...limpede.. Plan-viziune de dezvoltare a României;

-          Există Uniunea Europeană în componenţa căreia se regăsesc ţări/ Există România în  

componenţa căreia se regăsesc judeţe;

-          Există în fiecare ţară membră a UE un Prim Ministru/ Există în fiecare judeţ din România un Prefect -,  Preşedinte  de Consiliu Judeţean;

-          Există distribuirea pe capitole  a resurselor financiare (fonduri structurale, de coeziune, alocaţii etc.) la nivel de UE/ Există distribuirea pe capitole  a resurselor financiare la nivelul României.

 Diferenţa esenţială, hotărâtoare, de neînţeles absolut între România şi UE este următoarea: 

-          oficialii europeni  prevăd, acordă şi distribuie resurse către România  strict bazat pe Proiecte (ce se doreşte să se cheltuiască, deci cum vor fi folosiţi strict banii europeni?) (De aceea apare nervozitatea specific românească faţă de ...controlul european, clamat drep ingerinţă..)

-          oficialii de la Bucureşti   prevăd, acordă şi distribuie resursele Bugetului  naţional  către România/ către judeţe   preponderent  bazat pe relaţii personale, subiectivism, sfere de interese. Nici vorbă să se solicite cuiva Proiecte. Sunt suficiente doar enunţurile de titluri de proiecte (unele ...halucinante ca scop si finalitate).

              Nu este de mirare comportamentul “haiducesc” al candidaţilor- parlamentarilor, a celor de la putere-din opozitie care luptă pe viaţă şi moarte spre a rupe orice şi oricât din Bugetul public naţional spre a consuma prin prădare şi risipire haotică resursele ţării.

              Să nu avem nici o speranţă în privinţa “de-haiducizării” imaginii şi comunicării politice în câmpul electoral.

              Avansul ţării  este poticnit, şchiop, cu încetinitorul.

              Europa priveşte zâmbind amar către România: acesta este felul vostru de a fi, nu aveţi  capacitatea de a vorbi cu voi înşivă şi între voi, nu aveţi potenţial de regăsire, vă cheltuiţi energia fibrei naţionale pe inutilităţi. Doriţi cumva  ajutor?...

Copyright ©  Ioan V.  Gâf-Deac