ILUZIA POLITICĂ

   Elemente de program, soluții, variante, alternative, viziuni, idei pentru formalizarea unui Program de guvernare

 (Secțiunea economico-socială și comportament managerial corporativ pentru o bună guvernare)

Neîmpliniri care trebuie depășite

● Realităţile politice sunt mereu schimbate, dar ele nu se reflectă real în activităţile din instituţiile statului. Politicile şi practicile sunt încă stabilite de cei puternici, de cei bogaţi. A venit vremea ca realitățile politice să fie in slujba interesului național. Noi, cei săraci și cei bogați deopotrivă, să fim puternici în a sprijini patria.

● În mediul social românesc există niveluri suplimentare de relaţii şi interacţiuni în afară de cele pur strategice, politice şi economice.

● Actuala/ vechea opoziţie/ putere sporeşte şansele de confuzie şi tensiuni.

● Totuși, dacă suntem realiști, în condițiile globalizării puţine probleme presante ale ţării au soluţii pur naţionale.

● Suntem victimele propriei noastre crize interne.

● Este prea multă şovăială în a accepta necesitatea unor schimbări structurale în statul şi societatea românească. Şovăiala este rezultatul încercărilor unora de a-şi păstra poziţiile existente şi privilegiile.

● Cercurile de interese din opozitie/ de la putere se folosesc de puterea colectivă pentru a amâna schimbarea. Politica de tergiversare arată recurgerea la orice mijloace pentru a influenţa acţiunile pe scena decizională.

● Cercurile de interese folosesc piaţa liberă pentru a zidi protecţie în jurul lor şi a-şi apăra poziţiile privilegiate.

● Unele propuneri ale opoziţiei/ puterii sunt tactici periculoase, mioape, reprezentând mai degrabă măsuri diversioniste.

● Există pericolul real ca negocierea şi formalizarea unei noi ordini în România să fie reduse la o dezbatere.

● Există prea multă dezordine, care oferă teren pentru acţiuni disperate şi aventuri politice.

Pentru viitor

● Se poate recurge la eficientizarea procesului de luare a deciziilor la nivel naţional.

● Trebuie asigurat succesul Guvernului în a dirija capacitatea productivă a întreprinderilor transnaţionale. Companiile transnaţionale sunt motoare puternice ale creşterii şi activităţile lor trebuie să fie corelate cu obiectivele dezvoltării ţării.

● Trebuie să existe o entitate care dispune de potenţial pentru construirea unei lumi mai drepte în România.

●  Problemele ţării nu vor fi atacate izolat, ori abordate simplist.

● Trebuie descoperite noi interrelaţii şi să se recunoască, în fapt, că în unele situaţii interesele ţării pot fi urmărite cel mai bine printr-o acţiune unită.

● Noua ordine naţională pote fi negociată şi stabilită ţinând seama de celelalte forţe politice. Să căutăm şi să găsim soluţii, nu să ne luptăm în epuizări fără folos.

● Se poate acţiona pentru stabilirea, întărirea şi dezvoltarea infrastructurii ştiinţifice şi tehnologice a României. Trebuie contracarată „fuga creierelor” prin relansarea ofertelor de participare creativă, răsplătită în casa noastră naţională.

● Să ne deplasăm de la confruntare către conciliere, către un dialog constructiv.

● Revendicările poporului sunt legitime şi nu mai pot fi tratate cu uşurinţă.

● Direcţia în care e îndreptată România depinde în măsură fundamentală de noi, de cetăţenii români.

● Orice Guvern poate veni în întâmpinarea oamenilor în problemele care le afectează vieţile lor şi ale copiilor.

● Să nu ezităm să reorientăm procesul de schimbare.

● Lumea românească este prea complexă şi problemele ei sunt prea importante pentru puncte de vedere simpliste. Partidele vor fi incluse organic în negocierea viitorului României.

● Numele păcii sociale româneşti este dezvoltarea.

● Strategiile noastre  se bazează pe recunoaşterea schimbării.

● Trebuie promovată crearea condiţiilor şi climatului de cooperare internaţională a ţării pentru asigurarea securităţii economice naţionale. Pe această cale se pun bazele unei dezvoltări accelerate.

Ce se petrece

·       În ţară se manifestă prea multă furie şi indignare. Să nu ne consumăm energia pentru a cere ceea ce nu există: simţul răspunderii şi profesionalism, care nu s-au manifestat în rândul celor ce au condus ţara până în prezent.

• Nu mai prezintă interes retuşurile şi ajustările, ci angajamentul nostru al tuturor la perspectiva unei lumi româneşti în comuniune de eforturi pentru reconstrucţie urgentă şi dezvoltare.
•  Prin fărâmiţarea exploataţiilor agricole am dus agricultura cu 100 de ani în urmă. Greşeala divizării agriculturii nu ţine de capitalism.

Noi căi de acțiune

·       În plan extern se poate afișa suveranitatea națională descentralizată. Acest concept nou semnifică faptul că față de mutațiile și escaladările integrării și globalizării, România va răspunde activ, mai deschis, tuturor provocărilor, păstrându-și suveranitatea națională, însă deschizând frontierele generice și materiale colaborării, cooperării și muncii în comun, pentru rezultate comune pozitive cu alte țări, cu alte națiuni în spațiul european.

·       Luarea deciziilor politice și a celor macroeconomice se va produce în forme și conținuturi strict organizate, incluzând procesul de largă consultare.

·         Se vor  atenua sau rezolva dezacordurile din societate.

·         Pe bază voluntară, poporul român trebuie să devină deschizător de drumuri pentru popoarele din spațiu european.

·         Cu toate că, în fapt, condiției umane îi este caracteristică incapacitatea de a atinge un optim ideal, să tindem să realizăm un optim efectiv, convențional favorabil în societate.

·         Să fim gata oricând să facem compromisuri constructive pentru țară, pentru progres. Vom fi gata oricând să acceptăm soluții de rezervă dacă variantele noastre de soluții pentru țară, pentru progres nu pot fi realizate.

·       Se va milita extrem de activ pentru redresarea echilibrului de putere. Numai astfel putem vorbi de democrație, în ultimă instanță de libertate, în România.

·    Trebuie sporită puterea de negociere cu forțele sociale ale României, cu sindicatele și societatea civilă, reevaluând unele direcții, resurse, obiective și scopuri ale dezvoltării. Toți dorim progresul, să construim un nou mod de trai în România. Să oferim șansa participării fiecăruia la acest efort.

·         Se poate institui „O nouă coaliție socială pentru România”. Coaliția politică, oricare ar fi ea, se va supune și va servi coaliția socială care își asumă formal, clar, responsabil situația României de mâine.

·         Cea mai  mare putere a României este solidaritatea sa. Puterea tuturor în acest spațiu sacru al patriei, în vremurile noi pe care le trăim reprezintă puterea ideii de Românie în progres.

·         Să folosim arma oamenilor de știință, a cetățenilor activi, a moraliștilor.

·    Trebuie dirijată deliberat cercetarea științifică în direcțiile pe care le considerăm cu adevărat relevante.

·         Trebuie facut mai mult în România în desființarea deliberată a frontierelor și obstacolelor între sectoarele industriale și domeniile cunoașterii.

·         Coaliția politică trebuie să fie o combinație nouă care să producă rezultate valoroase.

·         În trecut, și chiar în prezent, specialiștii au evitat să se angajeze în dezbateri politice sau să-și împărtășească cunoștințele și teoriile marelui public. Date fiind controversele politice și sociale armata tăcută a României a preferat adesea și preferă să adopte poziții neutre, să dea mai degrabă sfaturi decât să pledeze deschis.

·         Este timpul ca oamenii de știință, specialiștii să ocupe linia întâi a frontului din bătăile pentru progres sustenabil în România.

Se va respecta și promova datoria intelectuală și morală a acestora în peisajul politic, economic și social al țării.

·         Să recunoaștem deschis: complexitatea proceselor contemporane din România nu permite celor ce iau decizii (mai ales politice) să se bazeze doar pe intuiție, sau să-și orienteze acțiunile către experiențe pe termen scurt. De aceea, în guvernare se va ține seama, într-o măsură din ce în ce mai mare de părerea specialiștilor.

Trebuie să crească participarea specialiștilor în luarea deciziilor în domeniile ce au importanță vitală pentru viitorul țării.

·    Voința politică nu trebuie înlocuită de experiența politică și nu se va institui o tehnocrație generalizată. Însă, pentru construirea drumurilor către o lume mai bună, mai dreaptă în România se pot utiliza în mod eficient cunoștințele care ne stau astăzi la dispoziție și care sunt resurse pentru progres.

·    Este util să se  recurgă la o adevărată reprezentare funțională a României în participarea la luarea deciziilor internaționale.

·         Funcționarii publici trebuie să se angajeze deplin în eforturilor de dezvoltare la nivel local. Angajamentul lor trebuie să fie fie fără rezerve, iar atașamentul lor față de o problemă sau față de comunitate trebuie să fie total.

·         Fiecare român trebuie să lupte pentru propria sa eliberare intelectuală.

·     Astăzi este foarte necesar ca oamenii să dezbată sincer și deschis în forumurile propii alegerile pe care le au de făcut. Forumul României este o inițiativă a noastră, având misiunea de a elabora strategii relevante de dezvoltare în cadrul sistemului național al negocierilor în vederea edificării unei noi ordini economice și sociale.

·    Problemele nu mai sunt și de fapt nici nu au fost vreodată rezolvabile prin filantropie internațională. De aceea, împrumuturile externe ale României nu vor fi pentru „ajutorare” ci pentru ,,dezvoltare“.

·      Să instituim deja în România, în fază preliminară, incipientă insule de prosperitate și calm social.

·         Este îndoielnic că opinia publică ar fi atât de potrivnică schimbărilor pe cât vor să ne facă să credem unii politicieni. De aceea, Guvernul nu va invoca opinia publică pentru a-și justifica împotrivirea față de schimbările structurale la masa negocierilor cu forțele sociale, cu societatea civilă.

Elemente de Viziune

            ● Ordinea economică propune/ presupune activarea economiei reale, care se va realiza prin:

-          acoperirea cu bunuri şi servicii a nevoilor de consum;

-          crearea de locuri de muncă;

-          asigurarea funcţionalităţii economiei naţionale;

-          eficientizarea activităţilor din economia naţională.

Atingerea obiectivelor social politice se poate face prin intermediul şi în cadrul ordinii economice.

● Se poate introduce o nouă ordine socială prin reglementarea poziţiei sociale mai demne a oamenilor şi grupurilor din societate, informând instituţiile şi manifestând/ adaptând formele de acţiune.

● Ordinea economică propusă va fi dominată de conţinut social, vizând:

-          echitate socială;

-          siguranţa socială;

-          mecanisme  de protecţie a agenţilor economici;

-          mecanisme de apărare a sănătăţii, moralităţii şi drepturilor oamenilor;

-          mecanisme pentru respectarea demnităţii oamenilor.

● Realizarea ordinii sociale poate conduce la asigurarea păcii sociale, a echităţii şi siguranţei sociale, respectiv umanizarea vieţii economice.

● Guvernul poate avea comportament social, chiar dacă un partid este aşezat în stânga, la centru sau la dreapta. Principala protecţie socială a unui om apt pentru muncă este aceea de a avea un loc de muncă, pe baza activităţii obţinând veniturile necesare traiului.

● Statul va fi capabil să impună legea şi să apere libertăţile individuale. S-a sfârşit epoca principiului „laissez-faire”; aceasta a fost caracteristică a secolului XIX si guvernarilor trecute.

● Pieţele reprezintă motorul creşterii economice, însă statul român nu poate să fie doar o relicvă de piață, rămasă din epoca anterioară. Să avem curajul regăsirii, reformulării statale, pe baze noi. Este nevoie de noul stat modern. Statul va reacţiona prin a fortifica pieţele.

● Să nu epuizăm capitalul particular şi de stat pentru a finanţa deficite bugetare.

● Este important ca statul să impună disciplină pentru a se asigura că în cuprinsul bugetului consumul nu depăşeşte investiţiile.

● Să se asume realitatea că deocamdată piaţa este cel mai bun mijloc de a  distribui resurse şi a produce recompense.

● Dacă este cazul, statul trebuie să recurgă la manipularea deficitului bugetar pentru a influenţa cererea economică globală, la nivel naţional cu scopul de a întreţine o rată sănătoasă de dezvoltare.

● Un anume social–liberalism democrat trebuie ilustrat într-un centru care să fructifice tot ceea ce este convenţional favorabil pentru dezvoltarea României. Privirea şi acţiunea spre stânga/dreapta din acest centru polarizator va fi certă, nu o  etichetă înşelătoare, aşa cum s-a petrecut pe eşicherul politic românesc în rândul tuturor formaţiunilor politice, fără excepţie, în  ultimele două decenii.

● Idealurile democraţiei sociale trebuie reasumate, recâştigate. Este momentul reconstrucţiei şi dezvoltării. Nu vom intenta nimănui proces de imputare doctrinară. Tot ceea ce este favorabil, bun, util, necesar şi contributiv la reconstrucţie urgentă şi dezvoltare vom accepta, asuma şi pune în practică.

● În nici o ţară din lume nu există o economie naţională complet privată. Suntem nerealişti dacă ne închipuim că economia poate merge de la sine, condusă de naivi şi veleitarişti.

● Se poate asuma răspunderea asigurării competenţei economice a factorilor de decizie din România.

● Să aducem România la ţară în stadiul industrial modern de dezvoltare. Apoi, etapă cu etapă să trecem la dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere.

● Să eradicăm dezinformarea şi nepăsarea.

●Trebuie recuperată continuitatea profesională şi experienţa generaţiilor, oricare ar fi ele în societatea românească.

● Decalajul tehnologic al României poate fi recuperat bazat, în principal, pe motorul transformator al tehnologiilor informaţionale care vor fi introduse generalizat în toate domeniile în România.

Ce s-a petrecut?

           ● Mijloacele de informare în masă au proliferat, însă au oferit căi spre folosinţă a informatiilor în dezinformarea opiniei publice, ori pentru canalizarea părerilor de către grupuri de interese.

            ● Sub umbrela democraţiei s-a folosit continua dereglementare a societăţii româneşti.

            ● Lipsa de experienţă, de competenţă şi profesionalism a fost înlocuită cu carnetul de partid.

       ● Pe intervale de timp din istoria recentă a României s-au petrecut stagnarea, dezindustrializarea, dezacumularea  economiei naţionale.

            ● Societatea românească a devenit real polarizată în săraci şi bogaţi.

            ● Incompetenţa, voluntarismul şi indisciplina au devenit elemente de metoda de viaţă. Sunt cunoscute manifestări cvasi-generalizate de ură, anarhie, descurajare, nepăsare, complicitate la situaţii negative şi alienare în rândul societăţii româneşti.    

            ● Axa corupţiei revine în România din  influenţele criminalităţii economice. S-a liberalizat urmărirea interesului propriu, nereglementat de lege aferentă, acest aspect susţinând comportamentul haotic în economie şi societate. Permisiunea ca fiecare să-şi urmărească doar interesele proprii nu a servit prin articulare interesului comun de ansamblu, interesului ţării. Un anume fundamentalism de piaţă s-a manifestat în economia reală, dovedindu-se nesustenabil şi nesănătos.

            ● În toate guvernările de după 1989, guvernanţii şi locuitorii României nu au ştiut unde se doreşte să se ajungă din punct de vedere economic, şi ceea ce trebuie făcut pentru un avans convenţional favorabil, pentru interesul național, european.

            ● Mizeria din România este rezultatul egal al sărăciei şi belşugului, deopotrivă răspunzătoare de suferinţe în rândul poporului. Acestea s-au dezvoltat în direcţii opuse.

            ● Am avut nevoie de peste  un sfert de veac pentru a descoperi cum ar trebui să fie o politică de dezvoltare.

            ● Două economii (cea naţională şi cea europeană) nu pot fi niciodată identice din cauza structurilor proprii, a diversităţii condiţiilor şi a caracteristicilor, specificităţii. Eroarea fundamentală economică în România este că de peste 2 decenii ne comportăm în stil european şi producem şi trăim în stil românesc. A sosit vremea să trecem la producţia şi traiul în stil european, pentru a avea dreptul de comportament european.

            ● S-a dovedit, cu prisosinţă, în rândul guvernanţilor, astazi opozanti,  incapacitatea acestora de a concepe, identifica şi transpune în practică o anume ordine economică, neputinta de a sistematiza şi înfăţişa transparent cadrul de condiţii în care procesul economic autohton s-a desfăşurat şi se desfăşoară în mod real. Ordinea economică, dacă ar fi fost creata,  percepută, ar fi putut să devină bună pentru un model de economic  romanesc, cu valente de urmat si de catre alte tari.

            ● Caracteristica/specificitatea modelului economic românesc este că acest model nu  există.

Despre neîmpliniri

       ● Libertatea economică în România nu este mulţumitoare. Din 141 de ţări, în anul 2011, România se situează pe locul 73, cu 6,8 puncte din 10.

            ● Până acum s-au făcut cârpiri superficiale pe termen scurt a sistemului nostru social.

           ● Lumea bogată din România, paradoxal, suferă tot mai mult din cauza problemelor provocate de „prea mult”. Supraconsumul, de care se tot vorbeşte, nu se regăseşte decât la cei bogaţi.

            ● Până când vom tolera în România manifestarea generalizată a insatisfacţiei, nesiguranţei, a neliniştii? Suntem pe cale să instaurăm o societate alienată, continuu dezamăgită.

         ● Acum, puterea publică se aplică selectiv, în funcţie de interesele subiective ale celor puternici.

    ● Paradoxal, suferim de supracentralizarea resurselor financiare, de proasta conducere a finanţărilor publice, de lipsa de stimulente şi de evitarea vădită a remedierii disfuncţionalităţilor.

            ● Sunt folosite, în mod cinic, sentimentele populare pentru manevrare politică a oamenilor.

           ● Diferenţele de bunăstare din România menţin sentimentele de nedreptate în rândul populaţiei României.

Alte elemente de viziune

            ● Cei care organizează şi conduc, cei ce decid în stat, trebuie şi vor fi mai întâi întrebaţi ce ştiu despre problemele care le revin în sarcină spre a fi rezolvate. Miniştrii, secretarii de stat şi directorii generali din instituţiile publice şi guvernamentale pot fi numiţi strict pe baza biografiei/ mapei profesionale, fiind validat potenţialul lor de competenţe. Aceştia pot fi mai degrabă supervizaţi politic decât obligaţi la angajamente politice formale.

            ● Se poate manifesta deschiderea şi interesul real pentru ataşament la orice element de doctrină, concept, caracteristică, măsură şi realizare din programele guvernamentale trecute şi din programele formaţiunilor de opoziţie, dacă ideea se înscrie contributiv la fluxul de activităţi şi acţiuni pentru dezvoltarea durabilă productiv-economică şi socială a ţării. Evoluţiile şi progresele convenţional pozitive pot fi preluate ca moştenire pentru contribuţie la buna guvernare in interes national.

            ● Trebuie făcută mai vizibilă economia reală a României. Pentru următorii 8-12 ani în România se poate operaţionaliza concret economia socială de piaţă. Poate fi eradicat rolul afectant al economiei speculative, în favoarea economiei reale, competitive/de competiţie, de concurenţă.

            ● Se va aştepta forţa oricărei opoziţii pentru a veni către  cei de la guvernare cu soluţii la problemele ţării pe termen scurt şi mediu, nu cu declaratii si expuneri demagogice.

            ● Consumul poate fi luat, în continuare, în considerare ca stimulent pentru producţie, însă rolul primordial de catalizator trebuie atribuit cererii.

            ● Se poate proceda la instaurarea completă a atmosferei de  respectare a regulilor statutului de drept. Se va derula o amplă şi continuă acţiune de formare morală şi de reparaţie a calităţii morale ale oamenilor României. Cetăţenii României trebuie să aibă ocazia, respectiv oportunităţile de recuperare a lor pentru a deveni participanţi conştienţi şi activi la dezvoltarea nationala.

            ● În ministere, în instituţii şi in administraţia publică se poate recurge la continua analiză a faptelor, la identificarea cauzelor, nerealizărilor şi la instaurarea profesionalismului în munca zilnică.

            ● Statul poate avea un rol mai activ în economie, prin sarcina sa esenţială de a crea cadrul legal pentru avansul societăţii româneşti în concordanţă cu evoluţiile regionale şi globale. Volumul, conţinutul, forma şi frecvenţa intervenţiilor statului pot fi în descreştere pe măsură ce economia naţională dă dovadă de structurare şi reglementare superioară pentru functionalitate si performante de la etapă la etapă.

            ● Să identificăm şi să prevenim dezvoltările greşite din economia naţională. Să le căutăm pe cele bune, dorite şi asumate de popor.

            Într-un astfel de demers se au în vedere:

            1) A modifica ordinea de clarificare a priorităţilor guvernului: pe primul loc se va situa reabilitarea economiei naţionale (pe parcursul a 2-3 legislaturi). Economia naţională poate deveni motorul dezvoltării ţării; ea poate imprima mersul  înainte al României. Economia regională, europeană şi sursele globale pot fi atrase pentru a sprijini mecanismul  de mers înainte al României  cu ajutorul preponderent, esenţial dat de economia reală naţională.

            Să întoarcem privirile spre noi înşine, să ne redescoperim modalităţile de acţiune spre a pune în mişcare potenţialul imens al ţării, al poporului.

            Europa şi scena internaţională globală aşteaptă un nou comportament,  mai dinamic din partea României, deoarece ţara noastră poate contribui la binele european,  mondial.

            O ţară este bogată dacă are oameni bogaţi. Europa devine dezvoltată, iar scena internaţională este în progres într-un „bine convenţional” dacă are ţări în progres, cu „bine convenţional” atins.

       Să cheltuim idei şi energie interioară cât mai multă pentru a deveni parte sănătoasă  şi consistentă în construcţia europeană şi mondială.

            Ar trebui să scoatem din mentalitatea noastră apelul la cuvântul „ajutor”. Trebuie să ajungem să ajutăm noi pe alţii.

        2) Trebuie oprită dereglementarea şi instaurată/ permanentizată reglementarea în economia şi societatea românească.

            3) Administrarea ţării poate fi dominată de:

a)      creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă (statistica şomajului şi a numărului efectiv de persoane ocupate/neocupate);

b)      folosirea de instrumente „neinvazive” pentru frânarea creşterii preţurilor de consum pe baze neconvenţionale, speculative;

c)      creşterea economică permanentă, sustenabila;

d)      folosirea de instrumente stimulative de echilibrare a comerţului exterior al României.

          4) Se poate recurge, în mod fundamentat şi transparent, la asigurarea finanţării din sursele cele mai ieftine.

Se pot avea în vedere:

a) Asigurarea din bugetul de stat a surselor pentru investiţii în infrastructură (autostrăzi; şosele; căi ferate, alimentări cu apă şi canalizare, telecomunicaţii: informatizarea completă a administraţiei şi fiscalităţii; şcoli: reabilitarea şi dotarea la nivel actualizat a şcolilor; spitale: reabilitarea şi dotarea ultramodernă a  spitalelor judeţene şi modernizarea infrastructurii de acces pentru intervenţii şi transport; cercetarea ştiinţifică: reconfigurarea reţelei naţionale de centre de cercetare ştiinţifică aplicată şi fundamentată.

            b) Reconsiderarea instrumentelor de sprijin din partea statului pentru economia naţională (subvenţii, alocatii, linii şi oportunităţi de comenzi, reduceri de taxe şi impozite).

            c) Asigurarea resurselor pentru operaţionalizarea la nivel de înaltă eficienţă a funcţiei sociale a statului (pentru activităţile derulate de autorităţile statului).

            ● Obiectivul cheie pe termen scurt al guvernării este înfăptuirea trecerii de la starea de subzistenţă la cea de existenţă convenţional mulţumitoare, civilizată a populaţiei României. Scopul esenţial, prioritar, primordial al legislaturii este de a îmbunătăţii nivelul de trai al populaţiei. Vor fi articulate, combinate 3 preocupări de bază: a) eficienţa economică; b) justiţia socială; c) libertatea politică.

            ● Se poate acţiona pentru ordonarea activităţilor productiv-economice, care să permită creşterea cererii şi producţiei totale de bunuri materiale (agrare şi industriale) şi de servicii autohtone.

            ● Se pot lua măsuri specifice, corespunzătoare pentru ca un număr cât mai mare de cetăţeni din populaţia activă a ţării să aibă asigurate locuri de muncă, din care să-şi poată câştiga banii necesari pentru ca ei  şi familiile lor să aibă un trai decent.

            ● Se pot adopta politici de economisire de bani.

            ● Statul poate ajuta poporul, pentru ca oamenii să nu sufere sau să se revolte. Marketingul statal pentru producţiile de masă poate veni în sprijinul economiei naţionale.

           

 Priorităţi naţionale pentru România post-criză

            1. Asumarea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile ca bază conceptuală a planificării strategice şi politicilor publice. Trecerea treptată la realizarea unui echilibru dinamic între dezvoltarea economică şi menţinerea unui mediu natural curat şi sănătos.

            2. Stabilirea unui profil de ţară specific şi punerea în valoare a avantajelor competitive reale ale României.

         3. Sprijinirea formării şi consolidării capitalului naţional în forme compatibile cu reglementările europene.

        4. Întărirea regimului proprietăţii, încurajarea iniţiativei antreprenoriale eco-eficiente în producţie şi servicii.

            5. Modernizarea structurilor statului. Se pot avea în vedere: a) întărirea instituţiilor şi procedurilor democratice, b) instaurarea domniei legii unice pentru toţi, c) depozitarea şi profesionalizarea funcţiilor executive la toate nivelurile, d) asigurarea transparenţei şi responsabilităţii, e) garantarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

            6. Accentuarea importanţei capitalului uman pentru dezvoltarea României în secolul XXI.

       7. Alocarea prioritară a resurselor pentru învăţământ şi formare profesională, sistemul de sănătate, asistenţă şi incluziune socială, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare, precum şi măsuri de redresare demografică.

          8. Adoptarea de măsuri legislative şi politici publice vizând implementarea conceptului de dezvoltare durabilă.

            9. Identificarea de noi resurse, inclusiv prin parteneriate public-private, atragerea de investiţii şi stimularea unor formule asociative pentru crearea de locuri de muncă stabile.

           10. Promovarea unei politici  externe active, coerente şi demne în cadrul UE şi NATO, precum şi în relaţiile cu alte state, în special cu cele vecine, urmărind interesele bine cumpănite ale României şi împlinirea vocaţiei sale de dialog şi conciliere pe plan regional şi internaţional.

            11. Întărirea siguranţei naţionale şi a capacităţii de apărare a ţării.

Subiecte pentru ca România să se regăsească, să se consolideze, pentru dobândirea ambiţiei, mândriei şi solidarităţii

            ● Un pact al partidului/ partidelor/ un pact prezidenţial cu ţara

            - Creşterea cu …/la ..% a bugetului din alocaţii şi credite/ linii publice şi private de creditare pentru cercetare – inovare.

            - Înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Reindustrializare a Noii Economii. Formularea unei politici industriale care să prefigureze viitorul productiv al României. Scopul esenţial este de a reduce/evita riscurile delocalizărilor.

            - Constituirea de fonduri publice judeţene şi regionale pentru susţinerea IMM-urilor, cărora să li se rezerve prioritar accesul pe piaţa publică şi privată naţională.

            - Facilitarea accesului prioritar la investiţii pentru firmele care reinvestesc profitul (asupra acestuia se va aplica reducere de impozit), respectiv ajustarea taxelor/impozitării pe beneficiul/profitul distribuit acţionarilor.

            - Formularea unui mecanism de securizare/fiabilizare a parcursului operaţional profesional al tinerilor creatori. Crearea cadrului inovativ pentru creşterea numărului de ateliere de creaţie. Sprijinirea creaţiei din întreprinderi. Reţelizarea cvasi-uniformă a distribuirii punctelor/centrelor/atelierelor de creaţie pe întreg teritoriul României.

            - Instaurarea serviciilor publice de calitate (la criterii şi standarde impuse) în reţeaua socială complet descentralizată. Introducerea obligativităţii facilitării accesului la Internet.

            - Creşterea salariului minim de… euro/lună/persoană.

           - Creşterea imediată a nivelului micilor pensii. Consolidarea nivelului de min…..% din salariul nominal minim.

            - Creşterea cu….% a nivelului sumelor de ajutoare pentru persoanele cu handicap.

            - Dublarea nivelului burselor elevilor şi studenţilor.

           - Asigurarea nivelului maxim admisibil pentru dobânzile la credite angajate de persoane fizice.

            - Construirea a….. locuinţe sociale pe an.

           - Controlul analitic, demonstrativ, pe baze fundamentate în condiţii concurenţiale a indicilor de creştere a preţurilor.

Imaginea şi comunicarea. influenţarea evenimentelor politice şi economice

I. Nevoia de a renaşte "imaginea" şi "comunicarea"

        Pericolul pierderii electoratului rezultă din deteriorarea mediului politic şi economic aferent partidului aflat la putere.

Neglijarea acestui aspect negativ conduce la subminarea puterii şi implicit a poziţiilor ocupate de cei ce organizează şi conduc societatea într-un interval electoral de 4 ani.

Situaţiile necorespunzătoare au cauze din:

a)  interiorul puterii (din interiorul partidului aflat la putere);

b)  exteriorul partidului de guvernământ.

Ne putem imagina că există: 1) politica internă a unei ţări şi 2) politica externă a ţării respective. Este vizibil faptul că actualmente efortul principal depus de societate este în plan intern (spre rezultate convenţional bune, proiectate şi acceptate) în timp ce politica externă este o continuare, o reflexie a celei din interiorul ţării.

Cât de sănătoasă, riguroasă şi eficientă este politica din interiorul partidului, pe atât de eficientă şi puternică poate fi politica din exteriorul formaţiunii (în mediul general al societăţii româneşti).

Polarizarea colectivă în privinţa creşterii calitative şi a eficienţei partidului din interior devine esenţială, acum când a mai rămas 1 an până la încheierea ciclului electoral.

Imaginea şi comunicarea sunt două instrumente esenţiale de lucru în contextul revigorării stării interne a partidului.

Dacă electoratul abandonează partidul de guvernământ acest lucru nu se întâmplă din cauza eşecurilor conducătorilor, ci urmare a exercitării solitare în teritoriu a angajamentului politic fără imagine şi fără comunicare corespunzătoare.

în interiorul grupurilor de partid din teritoriu (judeţe, provincii) se asistă în numeroase cazuri la o escaladă a angajamentului celor din partidul de guvernământ prin decizii extreme.

Actele decizionale personale sau de grup (în localităţi, municipii, judeţe) sunt înfăşurate în "imagini" acoperitoare şi "comunicare" slabă (tăcere, lipsă de reacţie). Situaţia de mai sus este în favoarea adversarilor politici.

Este necesară o nouă atitudine peste acţiunile programatice, în care "imaginea" şi "comunicarea" să fie considerate şi folosite la adevărata lor potenţialitate.

 Exercitarea solitară a puterii nu este întotdeauna calea optimă spre succes.

 Decizia unică dezechilibrează dispozitivele puterii. In schimb, exercitarea individuală şi responsabilă a puterii poate conduce, prin compunere, la un vector rezultant personalizat la nivel de grup.

 Este timpul renaşterii rapide a "imaginii" şi "comunicării", care să fie puse în mişcare, să fie folosite ofensiv, într-o nouă polarizare colectivă în interiorul partidului. Deciziile anterioare trebuie justificate prin noi decizii, actele anterioare prin noi acte.

II. Tehnici adecvate momentului pentru dinamizarea comunicării  şi promovarea imaginilor pozitive

1. Capacitatea de a emite decizii adevărate. Decizia politică la nivel de judeţe şi localităţi nu este privilegiată. Un manager politic din teritoriu ar trebui să renunţe să se acopere cu linii şi consecinţe decizionale de la centru (respectiv să se renunţe la a se justifica unele decizii numai prin sintagma: "aşa ni se spune de la centru"). Pe de altă parte, agăţându-se numai de hotărârile (deciziile) lor, oamenii politici din teritoriu pot pierde orice control asupra evenimentelor.

Sentimentul de libertate decizională politică în teritoriu îmbată şi taie respiraţia.

Adesea conducătorii partidului la nivel de judeţe ştiu care sunt deciziile adevărate. Este timpul angajamentului frontal, direct şi intensiv pentru luarea deciziilor adevărate, consistente în viaţa politică şi social-economică a judeţelor şi localităţilor.

2. Viziunea sistemică asupra muncii de partid în etapa actuală

(A) Actualmente, trebuie inventariate intrările:

-       care sunt imaginile proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând imaginile negative ca pondere şi influenţă);

-       care sunt situaţiile economice proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând situaţiile economice negative ca pondere şi influenţă);

-       care sunt situaţiile sociale proaste (necorespunzătoare) la nivel de judeţ, localităţi (se poate întocmi o listă, ierarhizând situaţiile sociale negative ca pondere şi influenţă).

Listele pot fi întocmite la nivel de judeţ, municipii şi localităţi.

Preşedintele organizaţiei de partid poate avea agenda cu listele respective şi va exercita managementul (organizarea şi conducerea) prin excepţii.

Fără îndoială, că acest inventar al situaţiilor şi lucrurilor proaste (necorespunzătoare) este hotărâtor în lupta pentru a elimina amăgirea, respectiv auto-amăgirea, ori raportarea triumfalistă, formală a unor elemente de atmosferă politică şi social-economică la standarde false în teritoriu.

Aceste liste se întocmesc şi se actualizează lunar. Ele se centralizează la nivel de partid pe întreaga ţară.

Evaluatorii situaţiilor din teritoriu (Departamentele centrale de specialitate ale partidului) vor cunoaşte detalii şi vor sistematiza strările de lucru necorespunzătoare, periculoase pentru formaţiunea aflată la putere.

A cunoaşte realitatea este mai eficient şi preferabil decât a nu cunoaşte realitatea (evitarea cunoaşterii, auto-manipularea, amăgirea ş.a. conduc formaţiunea politică pe un teren operaţional instabil).

Trebuie eliminată teama că inventariind disfuncţiile se oferă adversarului politic motive de atac. Dimpotrivă, inventarul disfuncţiilor reprezintă tabloul în care se înscriu rezultatele fiecărui moment cu soluţii, care constituie motive de mândrie (realizări).

Desconspirarea realităţii place poporului (electoratului). Electoratul este dezarmat cu ajutorul adevărului.

Tragedia cea mare pentru o formaţiune aflată la putere este descoperirea de către popor a realităţii, pe care partidul respectiv de guvernământ nu a fost capabil să o desconspire (să o înfăţişeze).

Desconspirarea realităţii este o sursă modernă de capital electoral.

Frecvent, în mod paradoxal, suntem interesaţi ca realitatea să înfăţişeze situaţii la standarde cât mai necorespunzătoare (scăzute), caz în care, de pe "fundul bazinului", partidul de guvernământ realizând "ridicarea în picioare" sugerează creştere.

"Ridicarea în picioare" este sursă de capital electoral mai consistentă decât "creşterea".

 (B) Procesările politice, reprezintă luarea deciziilor la nivel teritorial în sistemul (S) judeţ, municipiu, localitate ş.a.). Zilnic, la nivel teritorial este necesară completarea unei liste inventar cu principalele decizii luate în contextul căutării soluţiilor pentru disfuncţii. Fiecare decizie este însoţită de nominalizarea răspunderii (responsabilităţii) implementării.

(C) Inventarierea ieşirilor (rezultatelor)

              Se constată că în numeroase cazuri se obţin rezultate, convenţional pozitive, însă acestea nu sunt inventariate. Rezultatele, neinventariate şi mai ales neînfăţişate (nepromovate) în timp real îşi pierd valoarea şi, ca atare, adevărata muncă şi adevăratul efort depus nu mai pot, fi apreciate corespunzător, nu sunt fructificate.

           Este necesară întocmirea unei liste-inventar a rezultatelor, care săptămânal (lunar) sunt raportate la centru.

(D) Aplicarea corecţiilor. Atunci când rezultatele nu sunt cele aşteptate se recurge la corecţii. Acestea sunt aplicate fie a) intrărilor, fie b) în sistemul (S) al procesărilor politice.

Activităţile corective trebuie să fie continue. Ele nu trebuie neapărat să fie raportate la centru. în fond, corecţiile reprezintă munca de bază, esenţială în teritoriu şi este alocată pe cât posibil, ca răspundere spre execuţie tuturor membrilor de partid.

Aşadar, concluziv, sunt necesare:

-  liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) negative;

-  liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) pozitive.

Ele trebuie informatizate (culegere, prelucrare, transmitere şi stocare electronică) între localităţi, municipii, judeţe şi centru.

 Operaţionalizarea conţinutului listelor de mai sus înseamnă imagine.

Fără-ndoială, cea de-a doua categorie de liste (cea a realizărilor) trebuie mediatizată în conţinut. Mediatizarea înseamnă comunicare.

Evenimentele politice, economice şi sociale, personalizate sunt astfel controlate, generând (inspirând) în rândul electoratului sentimentul de stăpânire, siguranţă acţională, pentru împlinirea aspiraţiilor care au fost puse odată cu votul ce a instalat partidul la guvernare.

III. Etape de implementare

1.   Formalizarea modelului de:

-       liste de situaţii, evenimente ş.a.;

-       fel de comunicare (electronică).

2.      Stabilirea persoanelor şi grupurilor de lucru la nivel de localitate, municipiu, judeţ, centru.

3.      Stabilirea periodicităţii raportărilor.

4.      Prelucrarea datelor la centru. Măsuri de mediatizare a rezultatelor.

5.      Cuantificarea imaginilor pozitive şi promovarea lor accentuată.

6.      Instruirea personalului implicat în activităţile de mai sus, cu accent pe modificarea atitudinii şi a procedeelor de conversie a evenimentelor spre modele convenţional aşteptate (convenabile).

Valențele românesti ale doctrinei de Centru Stânga/Centru Dreapta

            Valorile/valențele fundamentate ale doctrinei de centru stânga/ centru dreapta promovate pot fi:

           

- Libertate:	asigurarea cadrului pentru expresia liberă şi libertatea fiecăruia, fără a intra în conflict cu libertăţile şi drepturile altor persoane din societate.
- Egalitate:	oportunităţi pentru toţi, pentru acces social, politic, economic, dreptul la muncă şi educaţie.
- Justiţie:	distribuţia justă a oportunităţilor şi a accesului la resursele în societate.
- Interesul naţional:	reglementarea şi încurajarea mediului economic şi social autohton, păstrându-se operaţionalizarea autorităţii statului român, în privinţa exercitării rolului efectiv decizional.
- Dimensiunea juridică a doctrinei:	punerea în practică a principiului universalismului politicii sociale, garantarea drepturilor constituţionale, sistem participativ-contributiv din partea cetăţenilor,  asistenţă minimală şi selectivă.
- Dimensiunea fiscală a doctrinei:	sistem de taxare/impozitare generală unica şi/sau progresivă, finanţarea publică a serviciilor sociale, tendinţele redistributive şi egalizatoare scoase de sub influenţe şi condiţionări politice.
- Dimensiunea socială a doctrinei:	servicii  definite, distincte si real fundamentate  de sprijin social.

- Dimensiunea ocupaţională:	politică activă, ofensivă în domeniul pieţei muncii pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă.
- Dimensiunea economică:	a) Alocarea fundamentata şi control strict/transparent a cheltuielilor publice. Se va înfiinţa, cu regim tranzitoriu, un Institut pentru statistică, analiză şi raport transparent a cheltuielilor publice. b)    Economisirea ca formulă majoră de comportament economic. c)    Folosirea forţei de muncă va deveni indicator managerial pentru toate instituţiile şi toţi factorii publici. d)  Se va menţine solvabilitatea unei părţi cât mai mari a populaţiei. e)   Scăderea costului creditului pentru formarea cererii în favoarea dezvoltării infrastructurale. f)       Eliminarea surselor de sub-competitivitate din economia naţională.

 Sistematizarea principiilor guvernării

            ● Structura lucrării:

            I. Teme economico-financiare

1.      ….

2.      ….

3.      ….

II. Teme social-culturale

1.      ….

2.      ….

3.      ….

III. Măsuri pentru depolitizarea administrativă şi a instituţiilor de stat

1.      ….

2.      ….

3.     ….

IV. Optimizarea structurii Guvernului. Organizarea administraţiei centrale şi locale

1.      ….

2.      ….

3.     ….

Principii şi priorităţi de guvernare a României

            ● Teme, subiecte şi domenii pentru o Strategie reactivă şi de avans a României

1.      Cu privire la structura economică (remodelarea structurii economice).

2.      Evidenţierea avantajelor şi folosirea factorilor de avantaj în economia şi viaţa socială din România.

3.      Dezvoltarea infrastructurii.

4.      Priorităţi pentru funcţionarea societăţii şi neamului românesc (educaţia, sănătatea, securitatea alimentară, siguranţa naţională, cultura).

5.      Reevaluarea locului României în Uniunea Europeană (integrare, atitudini reactive, de construcţie, de avans în structura UE).

6.      Formalizarea noilor fluxuri de cooperare ale României pe pieţe extrateritoriale UE.

7.      Echilibrarea raportului între generaţii în structura ocupaţională a României.

8.      Reorganizarea statului şi reforme instituţionale.

9.      Evaluări post-privatizare şi măsuri corective şi active.

10.  Soluţionarea subzistenţei poporului român (combaterea sărăciei).

● Subiecte operaţionale

-          Depolitizarea.

-          Fiscalitatea (impozitarea în trepte).

-          Post-privatizarea.

-          Modificarea Legii electorale.

-          Modificarea Constituţiei.

-          Rolul statului pe timp de criză (reevaluarea rolului statului).

-          Fabricat în România.

-          Desuveranizarea.

-          Coexistenţa naţională (modelarea atitudinilor minorităţilor naţionale).

-          Infrastructura (transport, sănătate, educaţie).

-   Modelarea structurii producţiei de energie (nou accent pe energia nucleară şi regenerabilă).

-          Informatizarea societăţii (e România).

-          Informatizarea fiscală (e Fiscalitate).

-          Statutul special al României ca deţinătoare de graniţă UE.

-          Magistrala Marea Neagră-Rihn.

-          Magistralele de hidrocarburi (clusterizare pentru sursele din zona estică a Europei).

-          Combaterea corupţiei.

-          Creşterea activelor intangibile în economia României.

-          Viziune românească privind Noua Economie.

-          Reevaluarea resurselor naturale şi a celor minerale din solul şi subsolul României.

-          Marea exploataţie în agricultură.

-          Ecologizarea României (industrială, economică, socială, morală).

-          Solidaritatea.

-          Reamplasarea pe scări de importanţă a istoriei şi culturii româneşti pentru a deveni contributive la istoria şi cultura europeană şi globală.

-   Modelarea rolului companiilor multinaţionale şi transnaţionale în economia României.

-          O nouă vizibilitate a României pe plan intern.

-          O nouă vizibilitate a României pe plan extern, global (credibilizare).

-          Repoziţionarea diplomaţiei româneşti în context european şi global.

-          Viziuni pe termen scurt (măsuri şi atitudini ameliorative).

-          Viziuni pe termen mediu (măsuri şi atitudini active, participative, de aliniere).

-     Viziuni pe termen lung (măsuri şi atitudini inovative, de ruptură din partea României pentru contribuţie creatoare în spaţiul UE şi pe plan global.

-          Introducerea avantajului comparativ pe termen scurt.

-          Introducerea avantajului competitiv pe termen mediu şi lung.

-          Raporturile României cu instituţiile financiare şi bancare internaţionale.

-          Strategie şi tactică, reformulată pentru îndatorare (gradul de îndatorare al ţării).

-          Viziune puternic conturată privind dezvoltarea clasei de mijloc.

-     Controlul polarizării în societate, a consecinţelor sale în condiţiile liberalizării depline a acţiunilor şi comportamentului productiv-economic.

-          Formalizarea puternică a clasei de întreprinderi inovative.

-    Model pentru fluidizarea accesării fondurilor structurale europene (elaborarea liniilor de interes practic pentru România).

-    Delimitări distincte prin legislaţie rezolutivă privind coexistenţa funcţională a structurilor mixte cu proprietate stat-privată.

-      Viziune asupra comportamentului de lobby intern şi internaţional practicat în/de România.

-          Generalizarea recuperării şi reintroducerea în circuite specifice pentru refolosire a materialelor, materiilor prime, energiei, deşeurilor etc.

-          Turismul românesc – o nouă viziune.

-         Identitatea şi mândria naţională ca elemente contributive la identitatea şi mândria europeană.

Elemente de proiecţie

            · Statul promovat şi susţinut obiectiv:

                 - va stabili reguli;

                 - va fixa organismele care să supravegheze respectarea regulilor;

                 - va veni în întâmpinarea Parlamentului pentru ca regulile să fie legiferate;

                 - va fi garant că Guvernul va răspunde de punerea în aplicare a legilor;

                 - va emite reguli, formule legiferate de sancţionare a celor ce nu  respectă contractele;

                 - va fi garant că justiţia va acţiona prompt pentru orice încălcare a regulilor.

            Se pot asigura condiţii pentru:

                 - libertatea individuală de decizie;

                 - asumarea răspunderii economice a celor ce participă la schimburile pieţei;

                 - va asigura prezenţa pe piaţă a ofertelor alternative şi a concurenţei active;

                 - siguranţa juridică;

                 - ordine economică stabilă;

                 - păstrarea/protejarea cu sfinţenie a proprietăţii private.

            Să construim o ordine economică şi socială a societăţii pe baze liberale, concurenţiale, dar obligată social şi vegheată de un stat puternic.

            · Să creştem averea productivă a ţării.

            · Putem acţiona pentru instituţionalizarea obiectivelor social-democraţiei progresiste.

            · Avem nevoie de solidaritate socială şi egalitarism echilibrat, bazate pe interesul comun al locuitorilor pentru obţinerea bunăstării generale.

Restructurarea ordinii politice, economice şi sociale în România

● Înainte de toate, să ne bazăm pe forţa proprie.

● Prin forţă proprie, înainte!

● Ieftinătatea aprovizionării asigură reşterea rapidă. Să nu încurajăm extravaganţa şi risipa în vremurile pe care le parcurgem. În ministere, în instituţiile publice şi de stat trebuie să domnească decenţa şi măsura cheltuielilor. Transparenţa cheltuielilor va fi totală, completă.

● Trebuie să se  pună capăt dezbinărilor financiare, observând şi intervenind preventiv faţă de violenţele mişcării de preţuri din ţară.

● Să se introducă prin noua guvernare era eliberării politice în România. Mai multe cunoştinţe şi mai multă pricepere: acestea ne sunt necesare şi mai puţină politică în viaţa obişnuită a oamenilor.

● Eliberarea politică nu atrage după sine în mod necesar eliberarea economică. Însă este timpul să punem sub semnul întrebării premisele care conduc şi menţin inegalităţile şi nedreptăţile tot mai mari din ţară.

● Piaţa „liberă” nu este de fapt „liberă”, ci funcţionează în avantajul celor bogaţi, care o folosesc pentru a ridica ziduri protectoare în jurul bogăţiilor lor şi a modului de viaţă. În România, mecanismul pieţei care a funcţionat până acum şi care este prezent şi astăzi îşi bate joc de sărăcie, ori pur şi simplu o ignoră. Populaţia României nu dispune de putere de cumpărare pentru a influenţa deciziile pieţei.

● Trebuie modificate structurile de dependenţă de statul „generos” pe uşile din spate cu cei influenţi, corupţi şi neetici.

● Nu se reclamă egalitatea veniturilor ci necesitatea imperativă de redistribuire masivă a veniturilor şi bogăţiilor.

● În schimb, se reclamă egalitatea în ceea ce priveşte şansa şi dreptul oamenilor României  de a participa la dezvoltarea/creşterea viitoare.

● Există o atmosferă de „seră”. Ne auto-izolăm, rămânem statici, inerţi, aşteptători pe teritoriul ţării noastre. Ne aflăm într-o stare specifică generată de o inegalitate a dezvoltării ţării. Avem propriul nostru decalaj de dezvoltare, faţă de noi înşine, faţă de fiinţa noastră.

● Structura asimetrică a comerţului este încurajată spre a produce aliniamente de dezastre în diferitele sectoare productive ale economiei. Deficitul nostru comercial îşi are sursa în asimetria gravă a comerţului nostru.

Îndemnuri la echilibru

● Să ne unim forţele împotriva unui sistem bolnav, care nu se poate vindeca doar prin acordarea unui prim-ajutor financiar de la FMI. Sunt necesare reforme esenţiale, bazate pe recunoaşterea intereselor comune şi a grijii reciproce.

● Să instaurăm un echilibru între interesele noastre şi ale altora. Să suportăm costurile perturbărilor pentru a instaura o nouă situaţie pozitivă în ţară, în loc să suportăm costurile acomodării la o situaţie rea, precum este cea din prezent.

● Să dovedim capacitate de a face faţă dezechilibrelor, îndeosebi economice din ţara noastră.

● Să eliminăm frustrarea crescândă a populaţiei, alienarea, ameninţările la adresa valorilor umane fundamentale în ţara noastră.

● Recunoaştem tot mai larga interdependenţă globală, întrucât nu putem să ne dezvoltăm prin izolare.

● Să nu ne lăsăm dominaţi de abilitatea tehnologică a celor bogaţi. Să avem capacitatea de a ajunge la înţelegere în privinţa diferenţelor. Avem nevoie de o nouă conştiinţă, de noi opţiuni.

● Nici o ţară – şi nici România – nu trebuie să-şi permită să fie permanent, în cea mai mare măsură (peste 20%) dependentă de produsele alimentare din alte ţări. Alimentele sunt acum o armă politică. Să oprim înarmarea politicienilor pe această bază.

● Noi nu vom mai putea suporta dereglările din ţară. Sistemul naţional se va satura de dereglementări şi va ieşi din funcţiune.

● Avem grave lacune în legătură cu cunoştinţele strategice necesare pentru a face faţă problemelor complexe din România.

● Să oprim suprasolicitarea naturii în România (defrişări, construcţii ilegale, poluări). Dacă vom administra mai echilibrat resursele, pentru obiective simultane, vom salvgarda generaţiile viitoare prin menţinerea unei Românii locuibile.  

 Elemente ale unui model integrat de acţiune social-politică

            În contemporaneitate, se instituie, din ce în ce mai vizibil, preocuparea pentru formalizarea unor modele concrete, operaţionale pentru activităţile economice, strategice, politice (de partid), cu substructuri în profil local, naţional, regional şi global.

            În context, se sistematizează un inventar al elementelor posibile de cuprins în astfel de tipuri de modele.

1.      Tehnici de diagnosticare reprezentativă, continuă, cu grad înalt de semnificaţie asupra realităţii despre: a) economia de ansamblu; b) politica de ansamblu.

         în profil: 1) local; 2) regional (provincii); 3) naţional.

2.         Analiza structurală continuă a activităţilor economice şi politice;

3.  Identificarea strategiilor operaţionale care funcţionează actualmente în profil  teritorial, local, regional (provincii) şi naţional în domeniul economic şi politic propriu şi a partenerilor;

4.  Analiza critică a sistemului informaţional politic;

            5.   Delimitarea resurselor pozitive (operaţii, tendinţe, scopuri, orizonturi ş.a.) posibil de generalizat;

 6.  Principii şi concepte de management politic actualizat pentru partide şi   decidenţi;

            7.  Probe şi evenimente politice (de partid) în contextul confruntărilor;

 8.  Consecinţe de ordin pragmatic şi psihologic în acţiunile politice de partid;

             9.  Reconsiderarea viziunii obişnuite asupra muncii de partid;

           10. Formularea şi funcţionarea structurilor politice în teritoriu şi la nivel  naţional;

  - funcţionarea entităţilor politice de partid (organizaţii) formale şi informale;

                   -  ierarhizarea formală şi informală în cadrul organizaţiilor de partid;

                   -  structurile formale şi informale în activitatea politică;

                   -  structurile organizatorice de partid şi mărimea grupurilor directoare;

    -  sistemul informaţional-decizional în structurile politice (locale şi la nivel

naţional);

    -  personalul şi managerii politici din structurile de partid.

       11. Resursele informaţionale şi comunicarea politică (de partid):

                -  terminologia generală în transmiterea informaţiilor politice şi economice

                   (locale şi în plan naţional);

-          semnale politice de partid deterministe;

-          comunicarea şi imaginea virtuală a evenimentelor politice;

-          semnale şi mesaje politice;

-          elemente ale relatării politice;

-          sistematizarea categoriilor de informaţii politice şi economice;

-          comunicarea şi acţiunea în sistemul politic de partid;

-          debitul informaţiei politice de partid şi redundanţa sursei;

-          redundanţa, semnalul recepţionat şi cel programat în mediul politic de partid;

-          surse politice discrete de partid cu constrângeri probabiliste.

       12. Scena politică şi abordarea confruntării:

-          mediul politic şi influenţele exterioare;

-          diferenţierea semnificaţiilor de la politica de partid la cea naţională;

-          planificarea şi schimbarea politică de partid, consecinţele în plan naţional.

       13. Dinamica muncii de partid:

-          sistemul informaţional de partid;

-          cuantificarea informaţională a restricţiilor din problemele politice;

-          de la starea informaţională la starea practic-activă în structurile de partid;

-          variaţia sistemului politic de partid;

-          dinamica interacţiunii activităţilor politice şi economice de partid;

-          riscuri şi ameninţări în munca de partid şi în munca politică, în timpul confruntărilor pe scena naţională;

-          manipularea politică şi măsuri de anihilare;

-          accesul la decizie la nivel de grup de partid.

        14. Elemente moderne, practice de abordare a managementului activităţilor  politice de partid:

-    abordări politice compatibile şi incompatibile;

-    obiectivele politice şi perfecţionarea managerială;

-     tehnici de caracterizare a climatului politic;

-          managementul centralizat şi descentralizat în structurile politice de partid;

-          centralizarea şi descentralizarea autorităţii politice;

-          subtilitatea acţiunilor politice;

-          sinergia grupului politic în structurile de partid;

-          tehnici şi instrumente specifice de management politic în structurile de partid;

-          modelul de om politic (responsabil politic) şi motivarea acţiunilor politice în partid şi pe scena politică naţională;

-           motivaţiile politice eficiente;

-          competiţia şi autoritatea şefilor de organizaţii de partid;

-          rolul oamenilor politici de carieră şi al celor specializaţi;

-          raportul între oamenii politici şi oamenii de afaceri;

-          demersurile politice etice şi potenţialul politic operaţional (fructificarea pentru persuasiune).

         15. Acceptarea în plan politic intern şi naţional a conflictelor ca mijloace de  modelare.

         16. Selecţia proiectelor politice.

         17. Model acţional pentru inducerea ideilor politice proprii, inclusiv tehnici  de manevrare.

         18. Tehnici de inducere a persuasiunii în mediul local şi naţional.

         19. Generarea autoconversaţiei în autonomie.

         20. Tehnici de control şi manipulare. Scenarii şi linii de acţiune induse.

     21. Tipuri de discursuri adecvate. Tipuri de comportament general şi specific (profil tip actualizat).

         22. Reţeaua acţională managerială în plan secund, cu rol conducător esenţial.

         23. Grupuri de management pentru pilotarea deciziilor politice, economice şi    executive.

         24. Valorificarea succeselor. Tehnici de conversie şi valorificare a insucceselor.

        25. Model concret operaţional pentru activitatea politică, economică şi strategică de partid cu substructuri operative în profil teritorial şi capacitate de acţiune eficientă la nivel naţional.

Documentar cadru privind  politica de centru, centru stânga/ stânga, centru dreapta, dreapta. Dimensiunea doctrinară

         Doctrina de centru stânga/ centru dreapta etc. se defineşte prin nivele înalte/ scăzute ale cheltuielilor sociale, fiscalitate ridicată/ scăzută, sector public extins/ restrâns si o protecţie socială largă, cuprinzând multiple categorii ale populaţiei.

Acestor trăsături li se adaugă o birocraţie masivă și un set de programe publice printre cele mai costisitoare din lume.

Principalele caracteristici ale acestei doctrine sunt dimensiunile: juridică, fiscală, socială și ocupațională.

a)     Dimensiunea juridică este orientată în sensul respectării principiului universalismului politicii sociale sau, altfel spus, a drepturilor sociale constituţionale, garantate tuturor cetăţenilor unei țări. Conservatorii resping acest principiu oferind varianta sistemului participativ-contributiv (sistemul asigurărilor) iar liberalii resping și ei universalitatea beneficiilor sociale, oferind soluţia asistenței minimale și selective bazată pe testarea veniturilor și pe responsabilitatea individului de a munci sau de a se instrui în schimbul ajutorului primit.

b)    Dimensiunea fiscală se bazează pe un sistem de taxare (impozitare) generală și progresivă, mai degrabă decât pe contribuţiile angajaţilor și angajatorilor la sistemul asigurărilor sociale. În consecinţă, finanţarea serviciilor sociale este în principiu publică și se face de la bugetul statului sau al comunităţilor locale, având o puternică tendinăa redistributivă și egalizatoare, spre deosebire de situaţia asigurărilor sociale de tip german, unde beneficiile sunt proporţionale cu contribuţiile.

c)     Dimensiunea socială se referă la portofoliul bogat al serviciilor de tip „welfare" furnizate de autorităţile publice, care prin diversitatea și caracterul generos (cuprinzător) al ofertei acoperă largi segmente ale populaţiei, de la copii până la persoane vârstnice.

d)    Dimensiunea ocupațională se realizează printr-o politică activă în domeniul pieţei muncii și printr-o preocupare constantă a autorităţilor pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă.

Fundamentele teoretice şi istorice ale doctrinei economice de centru stânga/centru dreapta etc.

Apărut ca o strategie auto-corectivă a capitalismului în perioada marii depresiuni (1929-1933), keynesismul a conturat direcţiile unei politici economice intervenţioniste etatice favorabile capitalismului managerial cu funcţii sociale. În ceea ce priveşte joncţiunea keynesismului cu centrul stânga, se consideră că aceasta a fost posibilă deoarece:

1.  Keynesismul a oferit un fundament teoretic şi ideologic credibil pentru plasarea economiei sub controlul politic al statului de drept;

2.   Demonstrând că expansiunea economică depinde de lărgirea bazei de consum şi de creşterea ariei sociale a distribuţiei veniturilor şi bogăţiei, keynesismul a legitimat din punct de vedere economic doctrina echităţii sociale;

3.     Keynesismul a furnizat o formulă pentru economia mixtă de înaltă performanţă;

                  4. Keynesismul este strategia "capitalismului bunăstării sociale".

           Ca urmare, doctrina economică de centru stânga se caracterizează prin:

•        în materie de cheltuieli publice - ridicarea nivelului cererii efective ca detonator al intervenţiei statului în economie;

•        în problema economisirii - descurajarea risipei întreţinute prin sistemul parazitar al rentelor viagere şi încurajarea creşterii consumului social ca stimulent al creşterii ofertei şi al relansării produţiei;

•        în ceea ce priveşte folosirea forţei de muncă – favorizarea contractului salarial pentru a face previzibil costul muncii;

•        în problema redistribuirii veniturilor - solvabilizarea unei părţi cât mai mari a populaţiei;

•        în materie de investiţii - scăderea costului creditului pentru favorizarea cererii în domeniul investiţiilor;

•        în materie de comerţ exterior - asumarea riscului protecţionismului vamal, atunci când situaţia de sub-competitivitate a economiei naţionale o cere.

Documentar cadru privind  politica de centru stânga/ centru dreapta etc. Dimensiunea doctrinară

    Doctrina de centru stânga/ centru dreapta etc. se defineşte prin nivele înalte/scăzute ale cheltuielilor sociale, fiscalitate ridicată/scăzută, sector public extins/restrâns si o protecţie sociala largă, cuprinzând multiple categorii ale populaţiei.

Acestor trăsături li se adaugă o birocraţie masivă și un set de programe publice printre cele mai costisitoare din lume.

Principalele caracteristici ale acestei doctrine sunt dimensiunile: juridică, fiscală, socială și ocupațională.

e)     Dimensiunea juridică este orientată în sensul respectării principiului universalismului politicii sociale sau, altfel spus, a drepturilor sociale constituţionale, garantate tuturor cetăţenilor unei țări. Conservatorii resping acest principiu oferind varianta sistemului participativ-contributiv (sistemul asigurărilor) iar liberalii resping și ei universalitatea beneficiilor sociale, oferind soluţia asistenței minimale și selective bazată pe testarea veniturilor și pe responsabilitatea individului de a munci sau de a se instrui în schimbul ajutorului primit.

f)     Dimensiunea fiscală se bazează pe un sistem de taxare (impozitare) generală și progresivă, mai degrabă decât pe contribuţiile angajaţilor și angajatorilor la sistemul asigurărilor sociale. În consecinţă, finanţarea serviciilor sociale este în principiu publică și se face de la bugetul statului sau al comunităţilor locale, având o puternică tendinăa redistributivă și egalizatoare, spre deosebire de situaţia asigurărilor sociale de tip german, unde beneficiile sunt proporţionale cu contribuţiile.

g)    Dimensiunea socială se referă la portofoliul bogat al serviciilor de tip „welfare" furnizate de autorităţile publice, care prin diversitatea și caracterul generos (cuprinzător) al ofertei acoperă largi segmente ale populaţiei, de la copii până la persoane vârstnice.

h)    Dimensiunea ocupațională se realizează printr-o politică activă în domeniul pieţei muncii și printr-o preocupare constantă a autorităţilor pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă. 

Direcţii de viitor

            ● Ţelul fundamental este făurirea unei vieţi demne şi prospere pentru  toţi oamenii României.

            ● Valoarea oamenilor în viaţă şi societate este egală în faţa necesităţilor. Discriminările şi prejudecăţile vor fi combătute ferm.

            ● Trebuie instituită o ordine socială echitabilă.

            ● Trebuie  respectată diversitatea culturală, acceptând dreptul fundamental de contribuţie culturală diferenţiată a fiecăruia la cultura naţională, cea regională şi european/globală.

            ● Să facem un front unit în lupta pentru libertate şi echitate.

            ● Solidaritatea va fi promovată hotărâtor, pentru a renaşte sentimentele de interes comun şi frăţie. Drepturile sociale, securitatea şi participarea fiecăruia la viaţa din România vor fi asigurate prin intermediul solidarităţii.

            ● Bazarea pe forţe proprii în dezvoltare nu va însemna „autoseparare”, „izolaţionism” sau „autarhie”. Dimpotrivă, este o încercare de a atinge independenţă sporită în satisfacerea nevoilor de bază. 

            ● Puterea publică va respecta, nu va exploata proprietatea privată.

            ● Trebuie  oprit păşunatul şi despăduritul iraţional. Nu vom mai accepta degradarea accentuată a solului României.

            ● Trebuie  încurajată reciclarea materialelor, mai ales la nivel local.

            ● Ne vom orienta „în interior” în măsura în care vom respecta interdependenţele globale; nu ne vom opune acestora.

          ● Ţelul dezvoltării  nu va fi să prindem din urmă standardul occidental „de dezvoltare”. Ţelul  este să nu mai suferim de lipsă de sens şi risipă.

            ● Să ne organizăm liber şi sigur eforturile.

            ● Crearea de locuri de muncă trebuie să fie obiectiv esenţial al dezvoltării.

            ● Trebuie  conceput un nou sistem fiscal, astfel încât perceperea impozitelor să iasă complet de sub practica dezertărilor fiscale prin evaziune sau prin transferarea capitalului în străinătate.

            ● Educaţia şi Sănătatea pot beneficia de viziuni mai clare, pe termen lung.

            ● Trebuie  militat pentru creşterea egalităţii sociale şi pentru o participare mai mare la exercitarea puterii.

            ● Să introducem inovaţii masive în sistemele formale şi informale de educaţie.

            ● Trebuie colectate propuneri de dezvoltare şi convieţuire de la ultimul cătun până la capitala României. Le vom sistematiza, le vom înfăţişa transparent poporului  şi le vom alege pentru aplicare pe cele care ne oferă perspectiva unei vieţi mai bune pe termen imediat, scurt şi mediu.

            ● Guvernul poate oferi garanţii de totală răspundere că eforturile noastre de dezvoltare nu vor fi  periclitate de consecinţele deciziilor interesate, subiective, imorale ale conducătorilor, ale oficialilor.

     ● Lumea a devenit prea complicată pentru ca România să încerce să-şi rezolve problemele/obiectivele în condiţii de izolare. Să spargem auto-izolarea în care ne-am cantonat în ultimii ani.

            ● Acum există o necesitate funcţională acută să se instaureze în ţară o structură naţională echilibrată, performantă a puterii politice.

            ● Noi reinterpretăm conceptul de control social. Structurile mafiote nu pot fi dovedite, eliminate decât printr-un control funcţional, socializând progresiv şi curajos participarea societăţii civile la normalizarea climatului economico-social al ţării.

            ● Patrimoniul comun al ţării, - noi înşine – avem nevoie de un adevărat sistem administrativ funcţional, modern, ferm, eficient.

            ● Partidele vor fi nevoite să-şi descentralizeze suveranitatea politică. Adevărata Românie, ţara reală este jos în sate, comune, oraşe şi municipii, nu în sediile din turnurile de fildeş ale formaţiunilor politice, frecvent imorale.

         ● Trebuie  explorată amploarea problemelor globale şi vom consulta populaţia privind realizabilitatea diferitelor scenarii de dezvoltare.

            ● Să arătăm capacitatea noastră de a supravieţui în mediul politico-social neclar al României.

            ● Să căutăm alternative pentru punctele de plecare în noua guvernare.

            ● Trebuie  examinate cu atenţie intercondiţionările între populaţie, venituri şi producţie.

        ● Se pot lua măsuri concrete pentru extinderea suprafeţelor cultivate şi sporirea productivităţilor pe terenurile cu producţie agricolă.

            ● Să construim un „Plan de acţiune naţională”.

            ● Trebuie  lucrat cu obiective şi nu neapărat cu previziuni.

            ● Să creştem potenţialul utilizării resurselor neconvenţionale de energie şi hrană.

            ● Schimbările pe care le preconizăm în România necesită eforturi depuse de fiecare cetăţean. Acestea se bazează pe un înalt nivel de cooperare. Formele de cooperare informală şi voluntară trebuie să devină preponderente.

         ● Instituţiile publice superioare din România trebuie să devină „mijloace” care pot fi mobilizate pentru atingerea obiectivelor urmărite.

            ● Să instituim realizabilitatea politică, cu raport favorabil între  rezultate şi eforturi.

            ● Instituţiile publice pot deveni catalizatori ai dezvoltării.

            ● Unele instituţii noi pot funcţiona numai pentru perioade limitate de timp.

            ● Se poate face evaluarea periodică a utilităţii viitoare a instituţiilor publice.

Copyright ©  Ioan V.  Gâf-Deac