ILUZIA POLITICĂ
Elemente de program, soluții, variante, alternative, viziuni, idei
pentru formalizarea unui Program de guvernare
(Secțiunea economico-socială și
comportament managerial corporativ pentru o bună guvernare)
Neîmpliniri care trebuie depășite
●
Realităţile politice sunt mereu schimbate, dar ele nu se reflectă real în
activităţile din instituţiile statului. Politicile şi practicile sunt încă
stabilite de cei puternici, de cei bogaţi. A
venit vremea ca realitățile politice să fie in slujba interesului național.
Noi, cei săraci și cei bogați deopotrivă, să fim puternici în a sprijini
patria.
●
În mediul social românesc există niveluri suplimentare de relaţii şi
interacţiuni în afară de cele pur strategice, politice şi economice.
●
Actuala/ vechea opoziţie/ putere sporeşte şansele de confuzie şi tensiuni.
●
Totuși, dacă suntem realiști, în condițiile globalizării puţine probleme presante ale ţării au soluţii pur naţionale.
●
Suntem victimele propriei noastre crize
interne.
●
Este prea multă şovăială în a accepta necesitatea unor schimbări structurale în
statul şi societatea românească. Şovăiala este rezultatul încercărilor unora de
a-şi păstra poziţiile existente şi privilegiile.
●
Cercurile de interese din opozitie/ de la putere se folosesc de puterea colectivă pentru a amâna schimbarea. Politica
de tergiversare arată recurgerea la orice mijloace pentru a influenţa acţiunile
pe scena decizională.
●
Cercurile de interese folosesc piaţa liberă pentru a zidi protecţie în jurul
lor şi a-şi apăra poziţiile privilegiate.
●
Unele propuneri ale opoziţiei/ puterii
sunt tactici periculoase, mioape, reprezentând mai degrabă măsuri
diversioniste.
●
Există pericolul real ca negocierea şi
formalizarea unei noi ordini în România să fie reduse la o dezbatere.
●
Există prea multă dezordine, care oferă teren pentru acţiuni disperate şi
aventuri politice.
Pentru viitor
●
Se poate recurge la eficientizarea procesului de luare a deciziilor la nivel
naţional.
● Trebuie asigurat
succesul Guvernului în a dirija
capacitatea productivă a întreprinderilor transnaţionale. Companiile
transnaţionale sunt motoare puternice ale creşterii şi activităţile lor trebuie
să fie corelate cu obiectivele dezvoltării ţării.
● Trebuie să existe o entitate care dispune de potenţial pentru
construirea unei lumi mai drepte în România.
● Problemele ţării nu vor fi atacate izolat, ori
abordate simplist.
● Trebuie descoperite noi interrelaţii şi să se recunoască, în fapt, că în unele situaţii interesele ţării pot fi urmărite cel mai bine printr-o acţiune unită.
● Noua ordine naţională pote fi negociată şi
stabilită ţinând seama de celelalte forţe politice. Să căutăm şi să găsim
soluţii, nu să ne luptăm în epuizări fără folos.
● Se poate acţiona
pentru stabilirea, întărirea şi dezvoltarea
infrastructurii ştiinţifice şi tehnologice a României. Trebuie contracarată „fuga
creierelor” prin relansarea ofertelor de
participare creativă, răsplătită în casa noastră naţională.
● Să ne deplasăm de la confruntare către
conciliere, către un dialog constructiv.
● Revendicările poporului sunt legitime şi
nu mai pot fi tratate cu uşurinţă.
● Direcţia în
care e îndreptată România depinde în măsură fundamentală de noi, de cetăţenii
români.
● Orice Guvern poate veni în întâmpinarea oamenilor în problemele care le afectează vieţile lor şi
ale copiilor.
● Să nu ezităm să reorientăm procesul de schimbare.
● Lumea
românească este prea complexă şi problemele ei sunt prea importante pentru
puncte de vedere simpliste. Partidele vor fi incluse organic în negocierea
viitorului României.
● Numele păcii sociale româneşti este dezvoltarea.
● Strategiile noastre se bazează pe recunoaşterea schimbării.
● Trebuie promovată crearea condiţiilor şi climatului de cooperare internaţională a ţării pentru asigurarea securităţii economice naţionale.
Pe această cale se pun bazele unei dezvoltări accelerate.
Ce
se petrece
· În ţară se manifestă prea multă furie şi indignare. Să nu ne consumăm
energia pentru a cere ceea ce nu există: simţul răspunderii şi profesionalism,
care nu s-au manifestat în rândul celor ce au condus ţara până în prezent.
- Nu mai prezintă interes retuşurile şi ajustările, ci angajamentul nostru al tuturor la perspectiva unei lumi româneşti în comuniune de eforturi pentru reconstrucţie urgentă şi dezvoltare.
- Prin fărâmiţarea exploataţiilor agricole am dus agricultura cu 100 de ani în urmă. Greşeala divizării agriculturii nu ţine de capitalism.
Noi căi de acțiune
· În plan extern se poate afișa suveranitatea națională descentralizată.
Acest concept nou semnifică faptul că față de mutațiile și escaladările integrării
și globalizării, România va răspunde activ, mai deschis, tuturor provocărilor, păstrându-și
suveranitatea națională, însă deschizând frontierele generice și materiale colaborării,
cooperării și muncii în comun, pentru rezultate comune pozitive cu alte țări,
cu alte națiuni în spațiul european.
· Luarea deciziilor politice și a celor macroeconomice se va produce în
forme și conținuturi strict organizate, incluzând procesul de largă consultare.
·
Se vor atenua sau rezolva dezacordurile din societate.
·
Pe bază voluntară, poporul român trebuie să devină deschizător
de drumuri pentru popoarele din spațiu european.
·
Cu toate că, în fapt, condiției
umane îi este caracteristică incapacitatea de a atinge un optim ideal, să tindem să realizăm un optim efectiv, convențional
favorabil în societate.
·
Să fim gata oricând să facem compromisuri constructive pentru țară,
pentru progres. Vom fi gata oricând să acceptăm soluții de rezervă dacă
variantele noastre de soluții pentru țară, pentru progres nu pot fi realizate.
· Se va milita extrem de activ pentru redresarea echilibrului de putere. Numai
astfel putem vorbi de democrație, în ultimă instanță de libertate, în România.
· Trebuie sporită puterea de negociere cu forțele sociale ale
României, cu sindicatele și societatea civilă, reevaluând unele direcții,
resurse, obiective și scopuri ale dezvoltării. Toți dorim progresul, să
construim un nou mod de trai în România. Să oferim șansa participării fiecăruia
la acest efort.
·
Se poate institui „O nouă coaliție socială pentru România”. Coaliția politică, oricare ar fi ea, se va supune și va servi coaliția socială care își asumă formal, clar, responsabil situația României de mâine.
·
Cea mai mare putere a României
este solidaritatea sa. Puterea tuturor în acest spațiu
sacru al patriei, în vremurile noi pe care le trăim reprezintă puterea ideii de
Românie în progres.
·
Să folosim arma oamenilor de știință, a cetățenilor activi, a
moraliștilor.
· Trebuie dirijată deliberat cercetarea științifică în direcțiile pe care le considerăm
cu adevărat relevante.
·
Trebuie facut mai mult în România în desființarea deliberată a frontierelor și
obstacolelor între sectoarele industriale și domeniile cunoașterii.
·
Coaliția politică trebuie să fie o
combinație nouă care să producă rezultate valoroase.
·
În trecut, și chiar în prezent,
specialiștii au evitat să se angajeze în dezbateri politice sau să-și împărtășească
cunoștințele și teoriile marelui public. Date fiind controversele politice și sociale
armata tăcută a României a preferat
adesea și preferă să adopte poziții neutre, să dea mai degrabă sfaturi decât să
pledeze deschis.
·
Este timpul ca oamenii de știință, specialiștii să ocupe linia întâi a
frontului din bătăile pentru progres sustenabil în România.
Se va respecta și promova datoria intelectuală și morală a acestora în peisajul
politic, economic și social al țării.
·
Să recunoaștem deschis: complexitatea
proceselor contemporane din România nu permite celor ce iau decizii (mai ales
politice) să se bazeze doar pe intuiție, sau să-și orienteze acțiunile către
experiențe pe termen scurt. De aceea, în
guvernare se va ține seama, într-o măsură din ce în ce mai mare de părerea
specialiștilor.
Trebuie să crească participarea specialiștilor în luarea deciziilor în domeniile ce au importanță
vitală pentru viitorul țării.
· Voința politică nu trebuie înlocuită
de experiența politică și nu se va institui o tehnocrație generalizată. Însă,
pentru construirea drumurilor către o lume mai bună, mai dreaptă în România se pot utiliza în mod eficient cunoștințele
care ne stau astăzi la dispoziție și care sunt resurse pentru progres.
· Este util să se recurgă la o adevărată reprezentare funțională a României
în participarea la luarea deciziilor internaționale.
·
Funcționarii publici trebuie să se angajeze deplin în eforturilor de
dezvoltare la nivel local. Angajamentul lor trebuie să
fie fie fără rezerve, iar atașamentul lor față de o problemă sau față de comunitate
trebuie să fie total.
·
Fiecare român trebuie să lupte pentru propria sa eliberare intelectuală.
· Astăzi este foarte necesar ca oamenii să dezbată sincer și deschis în
forumurile propii alegerile pe care le au de făcut. Forumul României este o inițiativă a noastră, având misiunea de a elabora
strategii relevante de dezvoltare în cadrul sistemului
național al negocierilor în vederea edificării unei noi ordini economice și
sociale.
· Problemele nu mai sunt și de fapt
nici nu au fost vreodată rezolvabile prin filantropie internațională. De aceea,
împrumuturile externe ale României nu vor
fi pentru „ajutorare” ci pentru ,,dezvoltare“.
· Să instituim deja în România, în
fază preliminară, incipientă insule de
prosperitate și calm social.
·
Este îndoielnic că opinia publică ar
fi atât de potrivnică schimbărilor pe cât vor să ne facă să credem unii
politicieni. De aceea, Guvernul nu
va invoca opinia publică pentru a-și justifica împotrivirea față de schimbările
structurale la masa negocierilor cu forțele sociale, cu societatea civilă.
Elemente
de Viziune
●
Ordinea economică propune/ presupune activarea
economiei reale, care se va realiza prin:
-
acoperirea cu bunuri şi servicii a
nevoilor de consum;
-
crearea de locuri de muncă;
-
asigurarea funcţionalităţii
economiei naţionale;
-
eficientizarea activităţilor din
economia naţională.
Atingerea obiectivelor social politice
se poate face prin intermediul şi în cadrul ordinii economice.
● Se poate introduce o nouă ordine
socială prin reglementarea poziţiei
sociale mai demne a oamenilor şi grupurilor din societate, informând
instituţiile şi manifestând/ adaptând formele de acţiune.
● Ordinea economică propusă va fi
dominată de conţinut social, vizând:
-
echitate socială;
-
siguranţa socială;
-
mecanisme de protecţie a agenţilor economici;
-
mecanisme de apărare a sănătăţii,
moralităţii şi drepturilor oamenilor;
-
mecanisme pentru respectarea
demnităţii oamenilor.
●
Realizarea ordinii sociale poate conduce la asigurarea
păcii sociale, a echităţii şi siguranţei sociale, respectiv umanizarea vieţii
economice.
● Guvernul poate avea comportament social, chiar dacă un partid este aşezat în stânga, la
centru sau la dreapta. Principala
protecţie socială a unui om apt pentru muncă este aceea de a avea un loc de
muncă, pe baza activităţii obţinând veniturile necesare traiului.
● Statul va fi capabil să impună legea şi să
apere libertăţile individuale. S-a sfârşit epoca principiului
„laissez-faire”; aceasta a fost caracteristică a secolului XIX si guvernarilor
trecute.
● Pieţele
reprezintă motorul creşterii economice, însă statul român nu poate să fie doar
o relicvă de piață, rămasă din epoca anterioară. Să avem curajul regăsirii, reformulării statale, pe baze noi. Este nevoie de noul stat modern. Statul
va reacţiona prin a fortifica pieţele.
● Să
nu epuizăm capitalul particular şi de stat pentru a finanţa deficite bugetare.
● Este
important ca statul să impună disciplină pentru a se asigura că în cuprinsul
bugetului consumul nu depăşeşte investiţiile.
● Să se asume realitatea că deocamdată piaţa este cel mai bun mijloc de a distribui resurse şi a produce recompense.
● Dacă este
cazul, statul trebuie să recurgă la manipularea deficitului bugetar pentru a
influenţa cererea economică globală, la nivel naţional cu scopul de a întreţine
o rată sănătoasă de dezvoltare.
● Un anume
social–liberalism democrat trebuie ilustrat într-un centru care să fructifice
tot ceea ce este convenţional favorabil pentru dezvoltarea României. Privirea
şi acţiunea spre stânga/dreapta din acest centru polarizator va fi certă, nu
o etichetă înşelătoare, aşa cum s-a
petrecut pe eşicherul politic românesc în rândul tuturor formaţiunilor
politice, fără excepţie, în ultimele
două decenii.
● Idealurile democraţiei sociale trebuie
reasumate, recâştigate. Este momentul reconstrucţiei şi dezvoltării. Nu vom intenta nimănui proces de imputare
doctrinară. Tot ceea ce este favorabil, bun, util, necesar şi contributiv la
reconstrucţie urgentă şi dezvoltare vom accepta, asuma şi pune în practică.
● În
nici o ţară din lume nu există o economie naţională complet privată. Suntem
nerealişti dacă ne închipuim că economia poate merge de la sine, condusă de
naivi şi veleitarişti.
● Se poate asuma răspunderea asigurării competenţei economice a factorilor de decizie
din România.
● Să aducem
România la ţară în stadiul industrial modern de dezvoltare. Apoi, etapă cu etapă să trecem la dezvoltarea
economiei bazată pe cunoaştere.
● Să
eradicăm dezinformarea şi nepăsarea.
●Trebuie recuperată continuitatea profesională şi experienţa generaţiilor, oricare ar
fi ele în societatea românească.
● Decalajul tehnologic al României poate fi recuperat bazat, în principal, pe motorul
transformator al tehnologiilor informaţionale care vor fi introduse generalizat
în toate domeniile în România.
Ce
s-a petrecut?
●
Mijloacele de informare în masă au proliferat, însă au oferit căi spre
folosinţă a informatiilor în dezinformarea opiniei publice, ori pentru
canalizarea părerilor de către grupuri de interese.
● Sub umbrela democraţiei s-a folosit
continua dereglementare a societăţii româneşti.
● Lipsa de experienţă, de competenţă
şi profesionalism a fost înlocuită cu carnetul de partid.
● Pe intervale de timp din istoria
recentă a României s-au petrecut stagnarea, dezindustrializarea, dezacumularea economiei naţionale.
● Societatea românească a devenit
real polarizată în săraci şi bogaţi.
● Incompetenţa, voluntarismul şi
indisciplina au devenit elemente de metoda de viaţă. Sunt cunoscute manifestări
cvasi-generalizate de ură, anarhie, descurajare, nepăsare, complicitate la
situaţii negative şi alienare în rândul societăţii româneşti.
● Axa corupţiei revine în România
din influenţele criminalităţii
economice. S-a liberalizat urmărirea interesului propriu, nereglementat de lege
aferentă, acest aspect susţinând comportamentul haotic în economie şi
societate. Permisiunea ca fiecare să-şi urmărească doar interesele proprii nu a
servit prin articulare interesului comun de ansamblu, interesului ţării. Un
anume fundamentalism de piaţă s-a manifestat în economia reală, dovedindu-se
nesustenabil şi nesănătos.
● În toate guvernările de după 1989,
guvernanţii şi locuitorii României nu au ştiut unde se doreşte să se ajungă din
punct de vedere economic, şi ceea ce trebuie făcut pentru un avans convenţional
favorabil, pentru interesul național, european.
● Mizeria din România este
rezultatul egal al sărăciei şi belşugului, deopotrivă răspunzătoare de
suferinţe în rândul poporului. Acestea s-au dezvoltat în direcţii opuse.
● Am avut nevoie de peste un sfert de veac pentru a descoperi cum ar
trebui să fie o politică de dezvoltare.
● Două economii (cea naţională şi
cea europeană) nu pot fi niciodată identice din cauza structurilor proprii, a
diversităţii condiţiilor şi a caracteristicilor, specificităţii. Eroarea
fundamentală economică în România este că de peste 2 decenii ne comportăm în stil european şi producem şi
trăim în stil românesc. A sosit vremea să trecem la producţia şi traiul în
stil european, pentru a avea dreptul de comportament european.
● S-a dovedit, cu prisosinţă, în
rândul guvernanţilor, astazi opozanti, incapacitatea acestora de a concepe,
identifica şi transpune în practică o anume ordine economică, neputinta de a
sistematiza şi înfăţişa transparent cadrul de condiţii în care procesul
economic autohton s-a desfăşurat şi se desfăşoară în mod real. Ordinea
economică, dacă ar fi fost creata, percepută, ar fi putut să devină bună pentru
un model de economic romanesc, cu
valente de urmat si de catre alte tari.
● Caracteristica/specificitatea
modelului economic românesc este că acest model nu există.
Despre neîmpliniri
●
Libertatea economică în România nu este mulţumitoare. Din 141 de ţări, în anul
2011, România se situează pe locul 73, cu 6,8 puncte din 10.
● Până acum s-au făcut cârpiri
superficiale pe termen scurt a sistemului nostru social.
● Lumea bogată din România,
paradoxal, suferă tot mai mult din cauza problemelor provocate de „prea mult”.
Supraconsumul, de care se tot vorbeşte, nu se regăseşte decât la cei bogaţi.
● Până când vom tolera în România
manifestarea generalizată a insatisfacţiei, nesiguranţei, a neliniştii? Suntem
pe cale să instaurăm o societate alienată, continuu dezamăgită.
● Acum, puterea publică se aplică
selectiv, în funcţie de interesele subiective ale celor puternici.
● Paradoxal, suferim de
supracentralizarea resurselor financiare, de proasta conducere a finanţărilor
publice, de lipsa de stimulente şi de evitarea vădită a remedierii disfuncţionalităţilor.
● Sunt folosite, în mod cinic,
sentimentele populare pentru manevrare politică a oamenilor.
● Diferenţele de bunăstare din
România menţin sentimentele de nedreptate în rândul populaţiei României.
Alte elemente de viziune
● Cei care organizează şi conduc,
cei ce decid în stat, trebuie şi vor fi mai întâi întrebaţi ce ştiu despre
problemele care le revin în sarcină spre a fi rezolvate. Miniştrii, secretarii
de stat şi directorii generali din instituţiile publice şi guvernamentale pot fi numiţi strict pe baza biografiei/ mapei profesionale, fiind validat
potenţialul lor de competenţe. Aceştia pot fi mai degrabă supervizaţi politic
decât obligaţi la angajamente politice formale.
● Se poate manifesta deschiderea şi
interesul real pentru ataşament la orice element de doctrină, concept,
caracteristică, măsură şi realizare din programele guvernamentale trecute şi
din programele formaţiunilor de opoziţie, dacă ideea se înscrie contributiv la
fluxul de activităţi şi acţiuni pentru dezvoltarea durabilă productiv-economică
şi socială a ţării. Evoluţiile şi progresele convenţional pozitive pot fi
preluate ca moştenire pentru contribuţie la buna guvernare in interes national.
● Trebuie făcută mai vizibilă economia
reală a României. Pentru următorii 8-12 ani în România se poate operaţionaliza
concret economia socială de piaţă. Poate fi eradicat rolul afectant al economiei
speculative, în favoarea economiei reale, competitive/de competiţie, de
concurenţă.
● Se va aştepta forţa oricărei opoziţii
pentru a veni către cei de la guvernare
cu soluţii la problemele ţării pe termen scurt şi mediu, nu cu declaratii si
expuneri demagogice.
● Consumul poate fi luat, în continuare, în considerare ca stimulent pentru producţie, însă rolul primordial de
catalizator trebuie atribuit cererii.
● Se poate proceda la instaurarea
completă a atmosferei de respectare a
regulilor statutului de drept. Se va derula o amplă şi continuă acţiune de
formare morală şi de reparaţie a calităţii morale ale oamenilor României.
Cetăţenii României trebuie să aibă ocazia, respectiv oportunităţile de
recuperare a lor pentru a deveni participanţi conştienţi şi activi la
dezvoltarea nationala.
● În ministere, în instituţii şi in administraţia
publică se poate recurge la continua analiză a faptelor, la identificarea
cauzelor, nerealizărilor şi la instaurarea profesionalismului în munca zilnică.
● Statul poate avea un rol mai activ în
economie, prin sarcina sa esenţială de a crea cadrul legal pentru avansul
societăţii româneşti în concordanţă cu evoluţiile regionale şi globale.
Volumul, conţinutul, forma şi frecvenţa intervenţiilor statului pot fi în
descreştere pe măsură ce economia naţională dă dovadă de structurare şi
reglementare superioară pentru functionalitate si performante de la etapă la
etapă.
● Să identificăm şi să prevenim
dezvoltările greşite din economia naţională. Să le căutăm pe cele bune, dorite
şi asumate de popor.
Într-un astfel de demers se au în
vedere:
1) A modifica ordinea de
clarificare a priorităţilor guvernului: pe primul loc se va situa reabilitarea
economiei naţionale (pe parcursul a 2-3 legislaturi). Economia naţională poate deveni motorul dezvoltării ţării; ea poate imprima mersul înainte al României. Economia regională,
europeană şi sursele globale pot fi atrase pentru a sprijini mecanismul de mers înainte al României cu ajutorul preponderent, esenţial dat de
economia reală naţională.
Să întoarcem privirile spre noi
înşine, să ne redescoperim modalităţile de acţiune spre a pune în mişcare
potenţialul imens al ţării, al poporului.
Europa şi scena internaţională
globală aşteaptă un nou comportament,
mai dinamic din partea României, deoarece ţara noastră poate contribui
la binele european, mondial.
O
ţară este bogată dacă are oameni bogaţi. Europa devine dezvoltată, iar scena
internaţională este în progres într-un „bine convenţional” dacă are ţări în
progres, cu „bine convenţional” atins.
Să cheltuim idei şi energie
interioară cât mai multă pentru a deveni parte sănătoasă şi consistentă în construcţia europeană şi
mondială.
Ar trebui să scoatem din
mentalitatea noastră apelul la cuvântul „ajutor”. Trebuie să ajungem să
ajutăm noi pe alţii.
2) Trebuie oprită dereglementarea
şi instaurată/ permanentizată reglementarea în economia şi
societatea românească.
3) Administrarea ţării poate fi
dominată de:
a) creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă (statistica şomajului
şi a numărului efectiv de persoane ocupate/neocupate);
b) folosirea de instrumente „neinvazive” pentru frânarea creşterii
preţurilor de consum pe baze neconvenţionale, speculative;
c) creşterea economică permanentă, sustenabila;
d) folosirea de instrumente stimulative de echilibrare a comerţului
exterior al României.
4) Se poate recurge, în mod fundamentat şi transparent, la asigurarea finanţării din
sursele cele mai ieftine.
Se pot avea în vedere:
a) Asigurarea din bugetul de stat a surselor
pentru investiţii în infrastructură (autostrăzi; şosele; căi ferate, alimentări
cu apă şi canalizare, telecomunicaţii: informatizarea completă a administraţiei
şi fiscalităţii; şcoli: reabilitarea şi dotarea la nivel actualizat a şcolilor;
spitale: reabilitarea şi dotarea ultramodernă a
spitalelor judeţene şi modernizarea infrastructurii de acces pentru
intervenţii şi transport; cercetarea ştiinţifică: reconfigurarea reţelei
naţionale de centre de cercetare ştiinţifică aplicată şi fundamentată.
b) Reconsiderarea
instrumentelor de sprijin din partea statului pentru economia naţională
(subvenţii, alocatii, linii şi oportunităţi de comenzi, reduceri de taxe şi
impozite).
c) Asigurarea resurselor
pentru operaţionalizarea la nivel de înaltă eficienţă a funcţiei sociale a
statului (pentru activităţile derulate de autorităţile statului).
●
Obiectivul cheie pe termen scurt al guvernării este înfăptuirea trecerii de
la starea de subzistenţă la cea de existenţă convenţional mulţumitoare,
civilizată a populaţiei României. Scopul esenţial, prioritar, primordial
al legislaturii este de a îmbunătăţii nivelul de trai al populaţiei. Vor fi
articulate, combinate 3 preocupări de bază: a) eficienţa economică; b)
justiţia socială; c) libertatea politică.
●
Se poate acţiona pentru ordonarea activităţilor productiv-economice, care să
permită creşterea cererii şi producţiei totale de bunuri materiale (agrare şi
industriale) şi de servicii autohtone.
● Se pot lua măsuri specifice,
corespunzătoare pentru ca un număr cât mai mare de cetăţeni din populaţia
activă a ţării să aibă asigurate locuri de muncă, din care să-şi poată câştiga
banii necesari pentru ca ei şi familiile
lor să aibă un trai decent.
● Se pot adopta politici de
economisire de bani.
● Statul poate ajuta poporul, pentru ca
oamenii să nu sufere sau să se revolte. Marketingul statal pentru producţiile
de masă poate veni în sprijinul economiei naţionale.
Priorităţi naţionale pentru România post-criză
1.
Asumarea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile ca bază conceptuală a
planificării strategice şi politicilor publice. Trecerea treptată la realizarea
unui echilibru dinamic între dezvoltarea economică şi menţinerea unui mediu
natural curat şi sănătos.
2. Stabilirea unui profil de
ţară specific şi punerea în valoare a avantajelor competitive reale ale
României.
3. Sprijinirea formării şi
consolidării capitalului naţional în forme compatibile cu reglementările
europene.
4. Întărirea regimului
proprietăţii, încurajarea iniţiativei antreprenoriale eco-eficiente în
producţie şi servicii.
5. Modernizarea structurilor
statului. Se pot avea în vedere: a) întărirea instituţiilor şi procedurilor democratice,
b) instaurarea domniei legii unice pentru toţi, c) depozitarea şi
profesionalizarea funcţiilor executive la toate nivelurile, d) asigurarea
transparenţei şi responsabilităţii, e) garantarea efectivă a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti.
6. Accentuarea importanţei
capitalului uman pentru dezvoltarea României în secolul XXI.
7. Alocarea prioritară a
resurselor pentru învăţământ şi formare profesională, sistemul de sănătate,
asistenţă şi incluziune socială, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare,
precum şi măsuri de redresare demografică.
8. Adoptarea de măsuri
legislative şi politici publice vizând implementarea conceptului de dezvoltare
durabilă.
9. Identificarea de noi
resurse, inclusiv prin parteneriate public-private, atragerea de investiţii şi
stimularea unor formule asociative pentru crearea de locuri de muncă stabile.
10. Promovarea unei
politici externe active, coerente şi
demne în cadrul UE şi NATO, precum şi în relaţiile cu alte state, în special cu
cele vecine, urmărind interesele bine cumpănite ale României şi împlinirea
vocaţiei sale de dialog şi conciliere pe plan regional şi internaţional.
11. Întărirea siguranţei
naţionale şi a capacităţii de apărare a ţării.
Subiecte pentru
ca România să se regăsească, să se consolideze, pentru dobândirea ambiţiei,
mândriei şi solidarităţii
● Un
pact al partidului/ partidelor/ un pact prezidenţial cu ţara
- Creşterea
cu …/la ..% a bugetului din alocaţii şi credite/ linii publice şi private de
creditare pentru cercetare – inovare.
- Înfiinţarea Agenţiei Naţionale de
Reindustrializare a Noii Economii. Formularea unei politici industriale care să
prefigureze viitorul productiv al României. Scopul esenţial este de a
reduce/evita riscurile delocalizărilor.
- Constituirea de fonduri publice
judeţene şi regionale pentru susţinerea IMM-urilor, cărora să li se rezerve
prioritar accesul pe piaţa publică şi privată naţională.
- Facilitarea accesului prioritar la
investiţii pentru firmele care reinvestesc profitul (asupra acestuia se va
aplica reducere de impozit), respectiv ajustarea taxelor/impozitării pe
beneficiul/profitul distribuit acţionarilor.
- Formularea unui mecanism de
securizare/fiabilizare a parcursului operaţional profesional al tinerilor
creatori. Crearea cadrului inovativ pentru creşterea numărului de ateliere de
creaţie. Sprijinirea creaţiei din întreprinderi. Reţelizarea cvasi-uniformă a
distribuirii punctelor/centrelor/atelierelor de creaţie pe întreg teritoriul
României.
- Instaurarea serviciilor publice de
calitate (la criterii şi standarde impuse) în reţeaua socială complet
descentralizată. Introducerea obligativităţii facilitării accesului la
Internet.
- Creşterea salariului minim de…
euro/lună/persoană.
- Creşterea imediată a nivelului
micilor pensii. Consolidarea nivelului de min…..% din salariul nominal minim.
- Creşterea cu….% a nivelului
sumelor de ajutoare pentru persoanele cu handicap.
- Dublarea nivelului burselor
elevilor şi studenţilor.
- Asigurarea nivelului maxim
admisibil pentru dobânzile la credite angajate de persoane fizice.
- Construirea a….. locuinţe sociale
pe an.
- Controlul analitic, demonstrativ,
pe baze fundamentate în condiţii concurenţiale a indicilor de creştere a
preţurilor.
Imaginea şi comunicarea. influenţarea evenimentelor
politice şi economice
I. Nevoia
de a renaşte "imaginea" şi "comunicarea"
Pericolul
pierderii electoratului rezultă din deteriorarea mediului politic şi economic
aferent partidului aflat la putere.
Neglijarea
acestui aspect negativ conduce la subminarea puterii şi implicit a poziţiilor
ocupate de cei ce organizează şi conduc societatea într-un interval electoral
de 4 ani.
Situaţiile necorespunzătoare au cauze
din:
a) interiorul puterii (din interiorul
partidului aflat la putere);
b) exteriorul partidului de guvernământ.
Ne
putem imagina că există: 1) politica internă a unei ţări şi 2) politica externă a ţării
respective. Este vizibil faptul că actualmente efortul principal depus de
societate este în plan intern (spre rezultate convenţional bune,
proiectate şi acceptate) în timp ce politica externă este o continuare, o
reflexie a celei din interiorul ţării.
Cât de
sănătoasă, riguroasă şi eficientă este politica din interiorul partidului, pe
atât de eficientă şi puternică poate fi politica din exteriorul formaţiunii (în
mediul general al societăţii româneşti).
Polarizarea
colectivă în privinţa creşterii calitative şi a eficienţei partidului din
interior devine esenţială, acum când a mai rămas 1 an până la încheierea
ciclului electoral.
Imaginea şi comunicarea sunt două instrumente esenţiale de lucru
în contextul revigorării stării interne a partidului.
Dacă electoratul
abandonează partidul de guvernământ acest lucru nu se întâmplă din cauza
eşecurilor conducătorilor, ci urmare a exercitării solitare în teritoriu a
angajamentului politic fără imagine şi fără comunicare corespunzătoare.
în interiorul
grupurilor de partid din teritoriu (judeţe, provincii) se asistă în numeroase
cazuri la o escaladă a angajamentului celor din partidul de guvernământ prin
decizii extreme.
Actele
decizionale personale sau de grup (în localităţi, municipii, judeţe) sunt
înfăşurate în "imagini" acoperitoare şi "comunicare" slabă (tăcere, lipsă
de reacţie). Situaţia de mai sus este în favoarea adversarilor politici.
Este necesară o
nouă atitudine peste acţiunile programatice, în care "imaginea" şi
"comunicarea" să fie considerate şi folosite la adevărata lor
potenţialitate.
Exercitarea
solitară a
puterii nu este întotdeauna calea optimă spre succes.
Decizia
unică dezechilibrează dispozitivele puterii. In schimb, exercitarea
individuală şi responsabilă a puterii poate conduce,
prin compunere, la un vector rezultant personalizat la nivel de grup.
Este timpul
renaşterii rapide a "imaginii" şi "comunicării", care să
fie puse în mişcare, să fie folosite ofensiv, într-o nouă polarizare colectivă
în interiorul partidului. Deciziile anterioare trebuie justificate prin noi
decizii, actele anterioare prin noi acte.
II. Tehnici adecvate momentului pentru dinamizarea comunicării şi promovarea imaginilor pozitive
1. Capacitatea de a emite decizii adevărate. Decizia politică
la nivel de judeţe şi
localităţi nu este privilegiată. Un manager politic din teritoriu ar trebui să
renunţe să se acopere cu linii şi consecinţe decizionale de la centru
(respectiv să se renunţe la a se justifica unele decizii numai prin sintagma: "aşa ni se spune de la centru"). Pe de altă parte, agăţându-se numai de hotărârile
(deciziile) lor, oamenii politici din teritoriu pot pierde orice control asupra
evenimentelor.
Sentimentul de
libertate decizională politică în teritoriu îmbată şi taie respiraţia.
Adesea
conducătorii partidului la nivel de judeţe ştiu care sunt deciziile adevărate.
Este timpul angajamentului frontal, direct şi intensiv pentru luarea
deciziilor adevărate, consistente în viaţa politică şi social-economică a
judeţelor şi localităţilor.
2. Viziunea sistemică asupra muncii de partid în etapa
actuală
(A) Actualmente, trebuie inventariate intrările:
-
care sunt imaginile proaste (necorespunzătoare)
la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând imaginile negative ca
pondere şi influenţă);
-
care sunt situaţiile economice proaste (necorespunzătoare)
la nivel de judeţ (se poate întocmi o listă, ierarhizând situaţiile economice
negative ca pondere şi influenţă);
-
care sunt situaţiile sociale proaste (necorespunzătoare)
la nivel de judeţ, localităţi (se poate întocmi o listă, ierarhizând situaţiile
sociale negative ca pondere şi influenţă).
Listele pot fi întocmite la nivel de judeţ, municipii şi localităţi.
Preşedintele
organizaţiei de partid poate avea agenda cu listele respective şi va exercita
managementul (organizarea şi conducerea) prin excepţii.
Fără
îndoială, că acest inventar al situaţiilor şi lucrurilor proaste
(necorespunzătoare) este hotărâtor în lupta pentru a elimina amăgirea,
respectiv auto-amăgirea, ori raportarea triumfalistă, formală a unor elemente
de atmosferă politică şi social-economică la standarde false în teritoriu.
Aceste
liste se întocmesc şi se actualizează lunar. Ele se centralizează la nivel de
partid pe întreaga ţară.
Evaluatorii
situaţiilor din teritoriu (Departamentele centrale de specialitate ale
partidului) vor cunoaşte detalii şi vor sistematiza strările de lucru
necorespunzătoare, periculoase pentru formaţiunea aflată la putere.
A
cunoaşte realitatea este mai eficient şi preferabil decât a nu cunoaşte
realitatea (evitarea cunoaşterii, auto-manipularea, amăgirea ş.a. conduc
formaţiunea politică pe un teren operaţional instabil).
Trebuie
eliminată teama că inventariind disfuncţiile se oferă adversarului politic
motive de atac. Dimpotrivă, inventarul disfuncţiilor reprezintă tabloul în care
se înscriu rezultatele fiecărui moment cu soluţii, care constituie motive de
mândrie (realizări).
Desconspirarea
realităţii place poporului (electoratului). Electoratul este dezarmat cu
ajutorul adevărului.
Tragedia
cea mare pentru o formaţiune aflată la putere este descoperirea de către popor
a realităţii, pe care partidul respectiv de guvernământ nu a fost capabil să o
desconspire (să o înfăţişeze).
Desconspirarea realităţii este o sursă
modernă de capital electoral.
Frecvent,
în mod paradoxal, suntem interesaţi ca realitatea să înfăţişeze situaţii la
standarde cât mai necorespunzătoare (scăzute), caz în care, de pe "fundul
bazinului", partidul de guvernământ realizând "ridicarea în
picioare" sugerează creştere.
"Ridicarea
în picioare" este sursă de capital electoral mai consistentă decât
"creşterea".
(B) Procesările politice, reprezintă
luarea deciziilor la nivel teritorial în sistemul (S) judeţ, municipiu,
localitate ş.a.). Zilnic, la nivel teritorial este necesară completarea unei
liste inventar cu principalele decizii luate în contextul căutării soluţiilor
pentru disfuncţii. Fiecare decizie este însoţită de nominalizarea răspunderii
(responsabilităţii) implementării.
(C) Inventarierea
ieşirilor (rezultatelor)
Se constată că
în numeroase cazuri se obţin rezultate, convenţional pozitive, însă acestea nu
sunt inventariate. Rezultatele, neinventariate şi mai ales neînfăţişate (nepromovate)
în timp real îşi pierd valoarea şi, ca atare, adevărata muncă şi adevăratul
efort depus nu mai pot, fi apreciate
corespunzător, nu sunt fructificate.
Este necesară
întocmirea unei liste-inventar a rezultatelor, care săptămânal (lunar) sunt
raportate la centru.
(D) Aplicarea
corecţiilor. Atunci când
rezultatele nu sunt cele aşteptate se recurge la corecţii. Acestea sunt
aplicate fie a) intrărilor, fie b) în sistemul (S) al
procesărilor politice.
Activităţile
corective trebuie să fie continue. Ele nu trebuie neapărat să fie raportate la
centru. în fond, corecţiile reprezintă munca de bază, esenţială în teritoriu şi
este alocată pe cât posibil, ca răspundere spre execuţie tuturor membrilor de
partid.
Aşadar,
concluziv, sunt necesare:
-
liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) negative;
-
liste-inventar cu imagini, situaţii (economice şi sociale) pozitive.
Ele trebuie
informatizate (culegere, prelucrare, transmitere şi stocare electronică) între
localităţi, municipii, judeţe şi centru.
Operaţionalizarea conţinutului listelor de mai
sus înseamnă imagine.
Fără-ndoială,
cea de-a doua categorie de liste (cea a realizărilor) trebuie mediatizată în
conţinut. Mediatizarea înseamnă comunicare.
Evenimentele
politice, economice şi sociale, personalizate sunt astfel controlate, generând
(inspirând) în rândul electoratului sentimentul de stăpânire, siguranţă
acţională, pentru împlinirea aspiraţiilor care au fost puse odată cu votul ce a
instalat partidul la guvernare.
III.
Etape de implementare
1. Formalizarea modelului de:
-
liste de
situaţii, evenimente ş.a.;
-
fel de
comunicare (electronică).
2. Stabilirea
persoanelor şi grupurilor de lucru la nivel de localitate, municipiu, judeţ,
centru.
3.
Stabilirea periodicităţii raportărilor.
4.
Prelucrarea datelor la centru. Măsuri de mediatizare a rezultatelor.
5. Cuantificarea
imaginilor pozitive şi promovarea lor accentuată.
6.
Instruirea personalului implicat în
activităţile de mai sus, cu accent pe modificarea atitudinii şi a procedeelor
de conversie a evenimentelor spre modele convenţional aşteptate (convenabile).
Valențele românesti ale doctrinei de Centru
Stânga/Centru Dreapta
Valorile/valențele
fundamentate ale doctrinei de centru stânga/ centru dreapta promovate pot fi:
- Libertate:
|
asigurarea cadrului
pentru expresia liberă şi libertatea fiecăruia, fără a intra în conflict cu
libertăţile şi drepturile altor persoane din societate.
|
- Egalitate:
|
oportunităţi
pentru toţi, pentru acces social, politic, economic, dreptul la muncă şi
educaţie.
|
- Justiţie:
|
distribuţia justă
a oportunităţilor şi a accesului la resursele în societate.
|
- Interesul
naţional:
|
reglementarea şi
încurajarea mediului economic şi social autohton, păstrându-se
operaţionalizarea autorităţii statului român, în privinţa exercitării rolului
efectiv decizional.
|
- Dimensiunea
juridică a doctrinei:
|
punerea în
practică a principiului universalismului politicii sociale, garantarea
drepturilor constituţionale, sistem participativ-contributiv din partea
cetăţenilor, asistenţă minimală şi
selectivă.
|
- Dimensiunea
fiscală a doctrinei:
|
sistem de
taxare/impozitare generală unica şi/sau progresivă, finanţarea publică a serviciilor
sociale, tendinţele redistributive şi egalizatoare scoase de sub influenţe şi
condiţionări politice.
|
- Dimensiunea
socială a doctrinei:
|
servicii definite, distincte si real
fundamentate de sprijin social.
|
- Dimensiunea
ocupaţională:
|
politică activă, ofensivă în domeniul pieţei
muncii pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă.
|
- Dimensiunea
economică:
|
a) Alocarea fundamentata şi control
strict/transparent a cheltuielilor publice. Se va înfiinţa, cu regim
tranzitoriu, un Institut pentru statistică, analiză şi raport transparent
a cheltuielilor publice.
b) Economisirea ca formulă majoră de comportament economic.
c) Folosirea forţei de muncă va deveni indicator managerial pentru toate instituţiile şi toţi
factorii publici.
d) Se va menţine solvabilitatea
unei părţi cât mai mari a populaţiei.
e) Scăderea costului creditului
pentru formarea cererii în favoarea dezvoltării infrastructurale.
f)
Eliminarea surselor de
sub-competitivitate din economia naţională.
|
Sistematizarea principiilor guvernării
● Structura
lucrării:
I. Teme
economico-financiare
1.
….
2.
….
3.
….
II. Teme social-culturale
1.
….
2.
….
3.
….
III. Măsuri pentru depolitizarea administrativă şi a instituţiilor de stat
1. ….
2. ….
3. ….
IV. Optimizarea structurii Guvernului. Organizarea administraţiei centrale şi locale
1.
….
2.
….
3.
….
Principii şi priorităţi de guvernare a României
● Teme, subiecte şi domenii
pentru o Strategie reactivă şi de avans a României
1.
Cu privire la structura economică
(remodelarea structurii economice).
2.
Evidenţierea avantajelor şi
folosirea factorilor de avantaj în economia şi viaţa socială din România.
3.
Dezvoltarea infrastructurii.
4.
Priorităţi pentru funcţionarea
societăţii şi neamului românesc (educaţia, sănătatea, securitatea alimentară,
siguranţa naţională, cultura).
5.
Reevaluarea locului României în
Uniunea Europeană (integrare, atitudini reactive, de construcţie, de avans în
structura UE).
6.
Formalizarea noilor fluxuri de
cooperare ale României pe pieţe extrateritoriale UE.
7.
Echilibrarea raportului între
generaţii în structura ocupaţională a României.
8.
Reorganizarea statului şi reforme
instituţionale.
9.
Evaluări post-privatizare şi
măsuri corective şi active.
10.
Soluţionarea subzistenţei
poporului român (combaterea sărăciei).
● Subiecte operaţionale
-
Depolitizarea.
-
Fiscalitatea (impozitarea în
trepte).
-
Post-privatizarea.
-
Modificarea Legii electorale.
-
Modificarea Constituţiei.
-
Rolul statului pe timp de criză
(reevaluarea rolului statului).
-
Fabricat în România.
-
Desuveranizarea.
-
Coexistenţa naţională (modelarea
atitudinilor minorităţilor naţionale).
-
Infrastructura (transport,
sănătate, educaţie).
- Modelarea structurii producţiei de
energie (nou accent pe energia nucleară şi regenerabilă).
-
Informatizarea societăţii (e
România).
-
Informatizarea fiscală (e
Fiscalitate).
-
Statutul special al României ca
deţinătoare de graniţă UE.
-
Magistrala Marea Neagră-Rihn.
-
Magistralele de hidrocarburi
(clusterizare pentru sursele din zona estică a Europei).
-
Combaterea corupţiei.
-
Creşterea activelor intangibile în
economia României.
-
Viziune românească privind Noua
Economie.
-
Reevaluarea resurselor naturale şi
a celor minerale din solul şi subsolul României.
-
Marea exploataţie în agricultură.
-
Ecologizarea României
(industrială, economică, socială, morală).
-
Solidaritatea.
-
Reamplasarea pe scări de
importanţă a istoriei şi culturii româneşti pentru a deveni contributive la
istoria şi cultura europeană şi globală.
- Modelarea rolului companiilor
multinaţionale şi transnaţionale în economia României.
-
O nouă vizibilitate a României pe
plan intern.
-
O nouă vizibilitate a României pe
plan extern, global (credibilizare).
-
Repoziţionarea diplomaţiei
româneşti în context european şi global.
-
Viziuni pe termen scurt (măsuri şi
atitudini ameliorative).
-
Viziuni pe termen mediu (măsuri şi
atitudini active, participative, de aliniere).
- Viziuni pe termen lung (măsuri şi
atitudini inovative, de ruptură din partea României pentru contribuţie
creatoare în spaţiul UE şi pe plan global.
-
Introducerea avantajului
comparativ pe termen scurt.
-
Introducerea avantajului
competitiv pe termen mediu şi lung.
-
Raporturile României cu
instituţiile financiare şi bancare internaţionale.
-
Strategie şi tactică, reformulată
pentru îndatorare (gradul de îndatorare al ţării).
-
Viziune puternic conturată privind
dezvoltarea clasei de mijloc.
- Controlul polarizării în
societate, a consecinţelor sale în condiţiile liberalizării depline a
acţiunilor şi comportamentului productiv-economic.
-
Formalizarea puternică a clasei de
întreprinderi inovative.
- Model pentru fluidizarea accesării
fondurilor structurale europene (elaborarea liniilor de interes practic pentru
România).
- Delimitări distincte prin
legislaţie rezolutivă privind coexistenţa funcţională a structurilor mixte cu
proprietate stat-privată.
- Viziune asupra comportamentului de
lobby intern şi internaţional practicat în/de România.
-
Generalizarea recuperării şi
reintroducerea în circuite specifice pentru refolosire a materialelor,
materiilor prime, energiei, deşeurilor etc.
-
Turismul românesc – o nouă
viziune.
- Identitatea şi mândria naţională
ca elemente contributive la identitatea şi mândria europeană.
Elemente de proiecţie
· Statul promovat şi susţinut obiectiv:
- va stabili reguli;
- va fixa organismele care să supravegheze respectarea regulilor;
- va veni în întâmpinarea Parlamentului pentru ca regulile să fie legiferate;
- va fi garant că Guvernul va răspunde de punerea în aplicare a legilor;
- va emite reguli, formule legiferate de sancţionare
a celor ce nu respectă contractele;
- va fi garant că justiţia va acţiona prompt pentru orice încălcare a
regulilor.
Se pot asigura condiţii pentru:
- libertatea individuală de decizie;
- asumarea răspunderii economice a celor ce participă la schimburile
pieţei;
- va asigura prezenţa pe piaţă a ofertelor alternative şi a concurenţei
active;
- siguranţa juridică;
- ordine economică stabilă;
- păstrarea/protejarea cu sfinţenie a proprietăţii private.
Să construim o ordine economică şi
socială a societăţii pe baze liberale, concurenţiale, dar obligată social şi
vegheată de un stat puternic.
· Să creştem averea productivă a ţării.
· Putem acţiona pentru instituţionalizarea obiectivelor social-democraţiei
progresiste.
· Avem nevoie de solidaritate socială şi egalitarism echilibrat, bazate
pe interesul comun al locuitorilor pentru obţinerea bunăstării generale.
Restructurarea ordinii politice, economice şi
sociale în România
● Înainte de toate, să
ne bazăm pe forţa proprie.
● Prin forţă proprie,
înainte!
●
Ieftinătatea aprovizionării asigură
reşterea rapidă. Să nu încurajăm extravaganţa şi risipa în vremurile pe care le
parcurgem. În ministere, în instituţiile publice şi de stat trebuie să
domnească decenţa şi măsura cheltuielilor. Transparenţa cheltuielilor va fi
totală, completă.
● Trebuie să se pună capăt dezbinărilor
financiare, observând şi intervenind preventiv faţă de violenţele mişcării de
preţuri din ţară.
●
Să se introducă prin noua
guvernare era eliberării politice în România. Mai multe cunoştinţe şi mai multă
pricepere: acestea ne sunt necesare şi mai puţină politică în viaţa obişnuită a
oamenilor.
● Eliberarea politică nu atrage după sine în
mod necesar eliberarea economică. Însă este timpul să punem sub semnul
întrebării premisele care conduc şi menţin inegalităţile şi nedreptăţile tot
mai mari din ţară.
●
Piaţa „liberă” nu este de fapt
„liberă”, ci funcţionează în avantajul celor bogaţi, care o folosesc pentru a
ridica ziduri protectoare în jurul bogăţiilor lor şi a modului de viaţă. În
România, mecanismul pieţei care a funcţionat până acum şi care este prezent şi
astăzi îşi bate joc de sărăcie, ori pur şi simplu o ignoră. Populaţia României
nu dispune de putere de cumpărare pentru a influenţa deciziile pieţei.
● Trebuie modificate structurile de
dependenţă de statul „generos” pe uşile din spate cu cei influenţi, corupţi şi
neetici.
● Nu se reclamă egalitatea veniturilor ci
necesitatea imperativă de redistribuire masivă a veniturilor şi bogăţiilor.
●
În schimb, se reclamă egalitatea
în ceea ce priveşte şansa şi dreptul oamenilor României de a participa la dezvoltarea/creşterea
viitoare.
● Există o atmosferă de „seră”. Ne auto-izolăm,
rămânem statici, inerţi, aşteptători pe teritoriul ţării noastre. Ne aflăm
într-o stare specifică generată de o inegalitate a dezvoltării ţării. Avem
propriul nostru decalaj de dezvoltare, faţă de noi înşine, faţă de fiinţa
noastră.
● Structura asimetrică a comerţului este
încurajată spre a produce aliniamente de dezastre în diferitele sectoare
productive ale economiei. Deficitul nostru comercial îşi are sursa în asimetria
gravă a comerţului nostru.
Îndemnuri la echilibru
● Să ne
unim forţele împotriva unui sistem bolnav, care nu se poate vindeca doar prin
acordarea unui prim-ajutor financiar de la FMI. Sunt necesare reforme
esenţiale, bazate pe recunoaşterea intereselor comune şi a grijii reciproce.
● Să
instaurăm un echilibru între interesele noastre şi ale altora. Să suportăm
costurile perturbărilor pentru a instaura o nouă situaţie pozitivă în ţară, în
loc să suportăm costurile acomodării la o situaţie rea, precum este cea din
prezent.
● Să dovedim
capacitate de a face faţă dezechilibrelor, îndeosebi economice din ţara
noastră.
● Să
eliminăm frustrarea crescândă a populaţiei, alienarea, ameninţările la adresa
valorilor umane fundamentale în ţara noastră.
●
Recunoaştem tot mai larga interdependenţă globală, întrucât nu putem să ne
dezvoltăm prin izolare.
● Să nu ne
lăsăm dominaţi de abilitatea tehnologică a celor bogaţi. Să avem capacitatea de
a ajunge la înţelegere în privinţa diferenţelor. Avem nevoie de o nouă
conştiinţă, de noi opţiuni.
● Nici o
ţară – şi nici România – nu trebuie să-şi permită să fie permanent, în cea mai
mare măsură (peste 20%) dependentă de produsele alimentare din alte ţări. Alimentele
sunt acum o armă politică. Să oprim înarmarea politicienilor pe această bază.
● Noi nu
vom mai putea suporta dereglările din ţară. Sistemul naţional se va satura de
dereglementări şi va ieşi din funcţiune.
● Avem
grave lacune în legătură cu cunoştinţele strategice necesare pentru a face faţă
problemelor complexe din România.
● Să oprim
suprasolicitarea naturii în România (defrişări, construcţii ilegale, poluări).
Dacă vom administra mai echilibrat resursele, pentru obiective simultane, vom
salvgarda generaţiile viitoare prin menţinerea unei Românii locuibile.
Elemente ale unui model integrat de acţiune social-politică
În
contemporaneitate, se instituie, din ce în ce mai vizibil, preocuparea pentru
formalizarea unor modele concrete, operaţionale pentru activităţile economice,
strategice, politice (de partid), cu substructuri în profil local, naţional,
regional şi global.
În
context, se sistematizează un inventar al elementelor posibile de cuprins în
astfel de tipuri de modele.
1. Tehnici de diagnosticare reprezentativă,
continuă, cu grad înalt de semnificaţie asupra realităţii despre: a) economia de ansamblu; b) politica de ansamblu.
în profil: 1)
local; 2)
regional (provincii); 3)
naţional.
2.
Analiza structurală continuă a activităţilor economice şi politice;
3. Identificarea strategiilor
operaţionale care funcţionează actualmente în profil teritorial, local, regional (provincii) şi
naţional în domeniul economic şi politic propriu şi a partenerilor;
4. Analiza
critică a sistemului informaţional politic;
5. Delimitarea
resurselor pozitive (operaţii, tendinţe, scopuri, orizonturi ş.a.) posibil
de generalizat;
6. Principii şi concepte de management politic
actualizat pentru partide şi decidenţi;
7. Probe
şi evenimente politice (de partid) în contextul confruntărilor;
8. Consecinţe de ordin pragmatic şi psihologic în
acţiunile politice de partid;
9. Reconsiderarea
viziunii obişnuite asupra muncii de partid;
10. Formularea şi funcţionarea
structurilor politice în teritoriu şi la nivel naţional;
- funcţionarea
entităţilor politice de partid (organizaţii) formale şi informale;
-
ierarhizarea formală şi informală în cadrul organizaţiilor de partid;
- structurile formale şi informale în
activitatea politică;
-
structurile organizatorice de partid şi mărimea grupurilor directoare;
-
sistemul informaţional-decizional în structurile politice (locale şi la
nivel
naţional);
-
personalul şi managerii politici din structurile de partid.
11. Resursele informaţionale şi
comunicarea politică (de partid):
-
terminologia generală în transmiterea informaţiilor politice şi
economice
(locale şi în plan naţional);
-
semnale politice de partid
deterministe;
-
comunicarea şi imaginea virtuală a
evenimentelor politice;
-
semnale şi mesaje politice;
-
elemente ale relatării politice;
-
sistematizarea categoriilor de
informaţii politice şi economice;
-
comunicarea şi acţiunea în
sistemul politic de partid;
-
debitul informaţiei politice de
partid şi redundanţa sursei;
-
redundanţa, semnalul recepţionat
şi cel programat în mediul politic de partid;
-
surse politice discrete de partid
cu constrângeri probabiliste.
12. Scena politică şi abordarea
confruntării:
-
mediul politic şi influenţele
exterioare;
-
diferenţierea semnificaţiilor de
la politica de partid la cea naţională;
-
planificarea şi schimbarea
politică de partid, consecinţele în plan naţional.
13. Dinamica muncii de partid:
-
sistemul informaţional de partid;
-
cuantificarea informaţională a
restricţiilor din problemele politice;
-
de la starea informaţională la
starea practic-activă în structurile de partid;
-
variaţia sistemului politic de
partid;
-
dinamica interacţiunii
activităţilor politice şi economice de partid;
-
riscuri şi ameninţări în munca de
partid şi în munca politică, în timpul confruntărilor pe scena naţională;
-
manipularea politică şi măsuri de
anihilare;
-
accesul la decizie la nivel de
grup de partid.
14. Elemente moderne, practice de
abordare a managementului activităţilor politice de partid:
- abordări politice compatibile şi
incompatibile;
- obiectivele politice şi
perfecţionarea managerială;
- tehnici de caracterizare a climatului politic;
-
managementul centralizat şi
descentralizat în structurile politice de partid;
-
centralizarea şi descentralizarea
autorităţii politice;
-
subtilitatea acţiunilor politice;
-
sinergia grupului politic în
structurile de partid;
-
tehnici şi instrumente specifice
de management politic în structurile de partid;
-
modelul de om politic (responsabil
politic) şi motivarea acţiunilor politice în partid şi pe scena politică
naţională;
-
motivaţiile politice eficiente;
-
competiţia şi autoritatea şefilor
de organizaţii de partid;
-
rolul oamenilor politici de
carieră şi al celor specializaţi;
-
raportul între oamenii politici şi
oamenii de afaceri;
-
demersurile politice etice şi
potenţialul politic operaţional (fructificarea pentru persuasiune).
15.
Acceptarea în plan politic intern şi naţional a conflictelor ca mijloace
de modelare.
16. Selecţia proiectelor
politice.
17. Model acţional pentru inducerea
ideilor politice proprii, inclusiv tehnici
de manevrare.
18. Tehnici de inducere a persuasiunii
în mediul local şi naţional.
19. Generarea autoconversaţiei în
autonomie.
20. Tehnici de control şi
manipulare. Scenarii şi linii de acţiune induse.
21. Tipuri de discursuri adecvate.
Tipuri de comportament general şi specific (profil tip actualizat).
22. Reţeaua acţională managerială
în plan secund, cu rol conducător esenţial.
23. Grupuri de management pentru
pilotarea deciziilor politice, economice şi executive.
24. Valorificarea succeselor.
Tehnici de conversie şi valorificare a insucceselor.
25. Model concret operaţional
pentru activitatea politică, economică şi strategică de partid cu
substructuri operative în profil teritorial şi capacitate de acţiune eficientă
la nivel naţional.
Documentar cadru
privind politica de centru, centru stânga/ stânga, centru dreapta, dreapta. Dimensiunea doctrinară
Doctrina de centru stânga/
centru dreapta etc. se defineşte prin nivele înalte/ scăzute ale cheltuielilor
sociale, fiscalitate ridicată/ scăzută, sector public extins/ restrâns si o
protecţie socială largă, cuprinzând multiple categorii ale populaţiei.
Acestor trăsături li se
adaugă o birocraţie masivă și un set de programe publice printre cele mai
costisitoare din lume.
Principalele
caracteristici ale acestei doctrine sunt dimensiunile: juridică, fiscală,
socială și ocupațională.
a)
Dimensiunea juridică este
orientată în sensul respectării principiului
universalismului politicii sociale sau, altfel spus, a drepturilor sociale constituţionale, garantate tuturor
cetăţenilor unei țări. Conservatorii resping acest principiu oferind varianta
sistemului participativ-contributiv (sistemul asigurărilor) iar liberalii
resping și ei universalitatea beneficiilor sociale, oferind soluţia asistenței
minimale și selective bazată pe testarea veniturilor și pe responsabilitatea
individului de a munci sau de a se instrui în schimbul ajutorului primit.
b)
Dimensiunea fiscală se
bazează pe un sistem de taxare
(impozitare) generală și progresivă, mai degrabă decât pe
contribuţiile angajaţilor și angajatorilor la sistemul asigurărilor sociale. În
consecinţă, finanţarea serviciilor sociale este în principiu publică și se face
de la bugetul statului sau al comunităţilor locale, având o puternică tendinăa
redistributivă și egalizatoare, spre deosebire de situaţia asigurărilor sociale
de tip german, unde beneficiile sunt proporţionale cu contribuţiile.
c)
Dimensiunea socială se
referă la portofoliul bogat al serviciilor de tip „welfare" furnizate de autorităţile
publice, care prin diversitatea și caracterul generos (cuprinzător) al ofertei
acoperă largi segmente ale populaţiei, de la copii până la persoane vârstnice.
d)
Dimensiunea ocupațională se
realizează printr-o politică activă în
domeniul pieţei muncii și printr-o preocupare
constantă a autorităţilor pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă.
Fundamentele teoretice şi
istorice ale doctrinei economice de centru stânga/centru dreapta etc.
Apărut ca o strategie
auto-corectivă a capitalismului în perioada marii depresiuni (1929-1933), keynesismul a conturat
direcţiile unei politici economice intervenţioniste etatice favorabile
capitalismului managerial cu funcţii sociale. În ceea ce priveşte joncţiunea
keynesismului cu centrul stânga, se consideră că aceasta a fost posibilă
deoarece:
1. Keynesismul
a oferit un fundament teoretic şi ideologic credibil pentru plasarea economiei
sub controlul politic al statului de drept;
2. Demonstrând că expansiunea
economică depinde de lărgirea bazei de consum şi de creşterea ariei sociale a
distribuţiei veniturilor şi bogăţiei, keynesismul a legitimat din punct de
vedere economic doctrina echităţii sociale;
3. Keynesismul
a furnizat o formulă pentru economia mixtă de înaltă performanţă;
4. Keynesismul este strategia
"capitalismului bunăstării sociale".
Ca
urmare, doctrina economică de centru stânga se caracterizează prin:
•
în materie de cheltuieli publice - ridicarea
nivelului cererii efective ca detonator al intervenţiei statului în economie;
•
în problema economisirii - descurajarea risipei întreţinute prin sistemul
parazitar al rentelor viagere şi încurajarea creşterii consumului social ca
stimulent al creşterii ofertei şi al relansării produţiei;
•
în ceea ce priveşte
folosirea forţei de muncă – favorizarea contractului salarial pentru a
face previzibil costul muncii;
•
în problema redistribuirii veniturilor - solvabilizarea unei părţi cât mai mari a populaţiei;
•
în materie de investiţii - scăderea
costului creditului pentru favorizarea cererii în domeniul investiţiilor;
•
în materie de comerţ exterior - asumarea riscului
protecţionismului vamal, atunci când situaţia de sub-competitivitate a
economiei naţionale o cere.
Documentar cadru
privind politica de centru stânga/
centru dreapta etc. Dimensiunea doctrinară
Doctrina de centru stânga/ centru dreapta etc. se
defineşte prin nivele înalte/scăzute ale cheltuielilor sociale, fiscalitate
ridicată/scăzută, sector public extins/restrâns si o protecţie sociala largă,
cuprinzând multiple categorii ale populaţiei.
Acestor trăsături li se adaugă o birocraţie
masivă și un set de programe publice printre cele mai costisitoare din lume.
Principalele caracteristici ale acestei doctrine
sunt dimensiunile: juridică, fiscală, socială și ocupațională.
e) Dimensiunea juridică este
orientată în sensul respectării principiului
universalismului politicii sociale sau, altfel spus, a drepturilor sociale constituţionale, garantate tuturor
cetăţenilor unei țări. Conservatorii resping acest principiu oferind varianta
sistemului participativ-contributiv (sistemul asigurărilor) iar liberalii
resping și ei universalitatea beneficiilor sociale, oferind soluţia asistenței
minimale și selective bazată pe testarea veniturilor și pe responsabilitatea
individului de a munci sau de a se instrui în schimbul ajutorului primit.
f) Dimensiunea fiscală se
bazează pe un sistem de taxare
(impozitare) generală și progresivă, mai degrabă decât pe
contribuţiile angajaţilor și angajatorilor la sistemul asigurărilor sociale. În
consecinţă, finanţarea serviciilor sociale este în principiu publică și se face
de la bugetul statului sau al comunităţilor locale, având o puternică tendinăa
redistributivă și egalizatoare, spre deosebire de situaţia asigurărilor sociale
de tip german, unde beneficiile sunt proporţionale cu contribuţiile.
g) Dimensiunea socială se
referă la portofoliul bogat al serviciilor de tip „welfare" furnizate de autorităţile
publice, care prin diversitatea și caracterul generos (cuprinzător) al ofertei
acoperă largi segmente ale populaţiei, de la copii până la persoane vârstnice.
h) Dimensiunea ocupațională se
realizează printr-o politică activă în
domeniul pieţei muncii și printr-o preocupare
constantă a autorităţilor pentru angajarea cvasi-completă a forţei de muncă.
Direcţii de viitor
●
Ţelul fundamental este făurirea unei vieţi demne şi prospere
pentru toţi oamenii României.
● Valoarea oamenilor în viaţă şi
societate este egală în faţa necesităţilor. Discriminările şi prejudecăţile vor
fi combătute ferm.
● Trebuie instituită o ordine socială
echitabilă.
● Trebuie respectată diversitatea
culturală, acceptând dreptul fundamental de contribuţie culturală diferenţiată
a fiecăruia la cultura naţională, cea regională şi european/globală.
● Să facem un front unit în lupta
pentru libertate şi echitate.
● Solidaritatea va fi promovată
hotărâtor, pentru a renaşte sentimentele de interes comun şi frăţie. Drepturile
sociale, securitatea şi participarea fiecăruia la viaţa din România vor fi
asigurate prin intermediul solidarităţii.
● Bazarea pe forţe proprii în
dezvoltare nu va însemna „autoseparare”, „izolaţionism” sau „autarhie”.
Dimpotrivă, este o încercare de a atinge independenţă sporită în satisfacerea
nevoilor de bază.
● Puterea publică va respecta, nu
va exploata proprietatea privată.
● Trebuie oprit păşunatul şi despăduritul
iraţional. Nu vom mai accepta degradarea accentuată a solului României.
● Trebuie încurajată reciclarea
materialelor, mai ales la nivel local.
● Ne vom orienta „în interior” în
măsura în care vom respecta interdependenţele globale; nu ne vom opune
acestora.
● Ţelul dezvoltării nu va fi
să prindem din urmă standardul occidental „de dezvoltare”. Ţelul este să
nu mai suferim de lipsă de sens şi risipă.
● Să ne organizăm liber şi sigur
eforturile.
● Crearea de locuri de muncă trebuie să fie obiectiv esenţial al dezvoltării.
● Trebuie conceput un nou sistem fiscal,
astfel încât perceperea impozitelor să iasă complet de sub practica
dezertărilor fiscale prin evaziune sau prin transferarea capitalului în
străinătate.
● Educaţia şi Sănătatea pot beneficia de viziuni mai clare, pe termen lung.
● Trebuie militat pentru creşterea
egalităţii sociale şi pentru o participare mai mare la exercitarea puterii.
● Să introducem inovaţii masive în
sistemele formale şi informale de educaţie.
● Trebuie colectate propuneri de
dezvoltare şi convieţuire de la ultimul cătun până la capitala României. Le vom
sistematiza, le vom înfăţişa transparent poporului şi le vom alege pentru aplicare pe cele care
ne oferă perspectiva unei vieţi mai bune pe termen imediat, scurt şi mediu.
● Guvernul poate oferi garanţii de
totală răspundere că eforturile noastre de dezvoltare nu vor fi periclitate de consecinţele deciziilor
interesate, subiective, imorale ale conducătorilor, ale oficialilor.
● Lumea a devenit prea complicată
pentru ca România să încerce să-şi rezolve problemele/obiectivele în condiţii
de izolare. Să spargem auto-izolarea în care ne-am cantonat în ultimii ani.
● Acum există o necesitate
funcţională acută să se instaureze în ţară o structură naţională echilibrată,
performantă a puterii politice.
● Noi reinterpretăm conceptul de control
social. Structurile mafiote nu pot fi dovedite, eliminate decât printr-un
control funcţional, socializând progresiv şi curajos participarea societăţii
civile la normalizarea climatului economico-social al ţării.
● Patrimoniul comun al ţării, - noi
înşine – avem nevoie de un adevărat sistem administrativ funcţional, modern,
ferm, eficient.
● Partidele vor fi nevoite să-şi
descentralizeze suveranitatea politică. Adevărata Românie, ţara reală este jos
în sate, comune, oraşe şi municipii, nu în sediile din turnurile de fildeş ale
formaţiunilor politice, frecvent imorale.
● Trebuie explorată amploarea problemelor
globale şi vom consulta populaţia privind realizabilitatea diferitelor scenarii
de dezvoltare.
●
Să arătăm capacitatea noastră de a supravieţui în mediul politico-social neclar
al României.
● Să căutăm alternative pentru
punctele de plecare în noua guvernare.
● Trebuie examinate cu atenţie
intercondiţionările între populaţie, venituri şi producţie.
● Se pot lua măsuri concrete pentru
extinderea suprafeţelor cultivate şi sporirea productivităţilor pe terenurile
cu producţie agricolă.
● Să construim un „Plan de
acţiune naţională”.
● Trebuie lucrat cu obiective şi nu
neapărat cu previziuni.
● Să creştem potenţialul utilizării
resurselor neconvenţionale de energie şi hrană.
● Schimbările pe care le preconizăm
în România necesită eforturi depuse de fiecare cetăţean. Acestea se bazează pe
un înalt nivel de cooperare. Formele de cooperare informală şi voluntară
trebuie să devină preponderente.
● Instituţiile publice superioare
din România trebuie să devină „mijloace” care pot fi mobilizate pentru
atingerea obiectivelor urmărite.
● Să instituim realizabilitatea
politică, cu raport favorabil între
rezultate şi eforturi.
● Instituţiile publice pot deveni
catalizatori ai dezvoltării.
● Unele instituţii noi pot funcţiona
numai pentru perioade limitate de timp.
● Se poate face evaluarea periodică a
utilităţii viitoare a instituţiilor publice.
Copyright © Ioan V. Gâf-Deac
Copyright © Ioan V. Gâf-Deac